Îmbrățișarea ploii

18 3 0
                                    



Când ploaia își întinde brațele,
Picăturile-mi dansează în suflet,
Ea mă face să mă simt vioaie
Ca o roză violet.

În tandrețea ei,mă pierd cu totul,
Și mă învăluie ca o pătură jilavă,
In fiecare strop de viață
Dânsa mă poartă.

Când e pe sfârșite acea vijelie,
Ador să privesc cum pe cer,
Cum norii se îndreaptă cu veselie
Spre alt pământ secer.

În lumina de după ploaie,
Răsare soarele timid,iar eu,
Simțindu-mă colorată și vioaie
Ca un curcubeu.

Ecouri de SufletOnde histórias criam vida. Descubra agora