HIDDEN LOVE

3

Anastasia

Nu credeam vreodată că așa se simte ultimul moment din viața unui om, mereu am crezut că atunci când un om moare e liniștit, dar nu e așa, uneori este dureros ,toate amintirile frumoase și mai puțin plăcute pe care le-ai avut de-a lungul vieții îți sunt prezentate ca un film. În cazul meu e total diferit. Mi-am văzut toate amintirile ,dar sunt în viață. Nu am murit ,cred, dar sunt pe patul unui spital și simt că mă doare tot corpul ,probabil fantomele nu au dureri, deci trăiesc. Nu pot să mă mișc, dar de undeva din spatele meu se aude un glas masculin care strigă din toate puterile sale "S-a trezit".  Sigur este vorba despre mine, dar nu înțeleg de ce se bucură așa tare, eu nu mai am nici o putere.
O siluetă bine lucrată stă în fața mea și simt cum se apropie de mine.

-Stas, ești bine? Mă auzi? Cum te simți?

E Ares ,e foarte îngrijorat, aș vrea să-i răspund la întrebări, dar nu pot. Lângă el a venit o asistentă, și se uită foarte insistent la mine. Probabil nu mi-a mai dat nimeni șanse la viață din moment ce se uită așa, nu îmi dau seama dacă sunt înspăimântați sau bucuroși că m-am trezit.

-Anastasia!

Mă strigă cineva ,iar vocea îmi este foarte familiară, cred că este...MAMA. Ăsta era ultimul lucru pe care voiam să-l fac, mai exact să o speri pe mama. Sunt unicul ei copil, iar tata a murit într-un accident de mașină când eram mică, iar asta era să pățesc si eu. Îmi pare rău că trebuie să treacă prin asta.
În jurul meu se vorbește, cred că o să rămân singură aici.

-Ar trebui să-i dăm tratamentul și s-o lăsăm să se odihnească. Le spune asistenta lui Ares si mamei lui Stas.

2 ore mai târziu

M-am trezit, din nou. Mă aflu tot la spital, doar că de data asta e foarte liniște și pot să mă mișc. Sunt bucuroasă că pot să mă mișc, dar vreau să mă ridic de pe patul ăsta, e foarte incomod. Ares intră în salon și ne uităm unul la altul.

-Stas, ești bine?

-Da ,sunt bine ,nu mă mai doare nimic.

-Îmi pare atât de rău, nu am vrut să pățești ceva, nu am crezut că sunt atât de beat, trebuia să te ascult și să vorbesc cu altcineva să ne ducă acasă, nu voi mai bea de acum ,mi-a fost așa frică că vei păți ceva, ești singura persoană care mă înțelege, dacă te pierd pe tine, pierd tot , îmi pare foarte rău.

-Ares, e în regulă, sunt bine ,nu am pățit nimic, dar tu cum te simți, ești bine?

-Da, sunt bine, eu si Noah avem doar câteva lovituri minore, tu ești singura care s-a rănit grav, mai bine eram eu în locul tău. Am stat toată noaptea lângă tine să mă asigur ca ești bine, nu am închis niciun ochi. Anastasia ,tu înțelegi cât de vinovat mă simt.

-Nu e vina ta, putea păți oricine asta ,tot ce contează e că suntem cu toții bine ,dar mama cum se simte?

-E bine ,a vorbit cu doctorul și a liniștit-o, acum s-a dus acasă să se odihnească.

-Eu cât trebuie să mai stau aici?

-Doctorul a spus că vei sta până te recuperezi de tot.

-Of, vreau acasă, nu îmi place aici.

-Știu, și îmi pare rău că trebuie să stai aici, dar tu ești puternică și te vei recupera rapid.

-Mă bucur că ai încredere in mine ,Ares.

-Acum că știu că ești bine mă duc acasă să mă odihnesc și eu sunt foarte obosit. Îi spune Ares, apoi o sărută pe frunte și pleacă.

*

Urăsc patul ăla, doar ce m-am ridicat și mă simt mai liberă, partea bună e că pot merge, deci nu o să mai stau mult pe aici. Mă îndrept spre geam să mă uit la priveliște, doar că în spatele meu se deschide ușa, e Noah și are ceva la spate.

-Bună Anastasia, am venit să văd cum te simți și ți-am adus ceva. Îi spune Noah, iar de la spate scoate un buchet de trandafiri roșii.

-Noah, nu trebuia.

-Stas ,eu te plac ,atunci când am dat peste tine pe hol am văzut ceva special în tine, iar când am ieșit în oraș cu băieții și am început să te cunosc ,m-am îndrăgostit de tine pe loc, și crede-mă, nu e o iubire de copii, eu simt că tu ești aleasa.

-Știi...Noah și eu te plac, și nu am vrut să recunosc, eu nu am avut niciodată o relație, iar gândul că am putea fi împreună mă speria.

-Stas, dacă tu vrei putem încerca, promit că voi face tot ce pot să fi fericită.

-Noah...

Nu apuc să termin de zis ,voiam să-i zic că vreau să încercăm, dar probabil îi era frica de răspunsul meu, pentru că fix atunci ma sărutat. E primul meu sărut și cred că este și preferatul meu, nu știam cum este să săruți pe cineva.
Atunci când săruți pe cineva îți trec fiori prin tot corpul și este cu adevărat special.

După 3 zile

În sfârșit am plecat de la spital, nu mai suportam locul ăla și abia aștept să ajung acasă în patul meu. Se pare că acest accident a adus si lucruri bune nu doar rele. Eu am cel mai frumos iubit din liceu, mama iasă la întâlniri cu doctorul și Ares mă veghează în fiecare secundă, nu mă pierde din ochi absolut deloc.
Acum că am ajuns acasă vreau să mă odihnesc și sper ca atunci când mă voi trezi să uit de tot de acest accident.