Obsesia Sa

Capitolul 5

                                Daya Ambrose
      Toată ședința a fost extrem de nepotrivită pentru mine. Am reușit pe ascuns să îi trimit Emiliei un mesaj scurt anunțându-o ca poate veni la noi dacă vrea,însă nu a răspuns. Cel mai probabil e cu News undeva. Sunt de nedespărțiți. Acest lucru nu îi convine lui Dante. Sincer, mereu a avut o pasiune pentru ea,însă se lasa greu de văzut.  Tot timpul când se vedeau se certau, sau se jigneau. Orice ii vede și nu îi cunoaște îi poate considera cu ușurință dușmani,fără să stea pe gânduri.
      Am ignorat pe parcursul ședinței privirea lui Kai Meadowns. Era parcă concentrat asupra mea.
Se uită urat pe oricine îmi adresa o vorbă. Probabil tipul e prea frustrat și nu are ce face cu viața sa. Până și în momentul în care Dante s-a apropriat de mine,tot aceeași expresie de frustrat a avut-o.
-Ești gata, Prințesă? Mă întreabă el.
Îi răspund sincer cu un zâmbet mic.
-Da,mergem?
-Categoric. Mi s-a părut ca ești foarte supărată.
Sigur,ești OK?
-Mă doare puțin capul,dar în rest sunt ok. Nu ți face griji.
Vrând să schimb mai repede subiectul despre mine, îl întreb.
-Conduce Hyde?. Ce întrebare,bineînțeles ca el o să conducă,doar a venit cu prețiosul sau Porsche.
-De ce? Ai vrea să dai o tură?
-Mai întrebi?
-Urcă-te la volan,rezolv eu cu Hyde.
Zâmbesc. Așa a fost mereu. Orice am vrut,oricând am vrut am obținut mereu.
Acesta îmi pune în palma,cheile lăsându-mă să mă duc singură până la mașină. O să fie distractiv.
Pornesc motorul,pun muzică,și îi aștept pe băieții.
Spre suprinderea mea,atunci când ajung,Hyde nu zice absolut nimic,semn ca Dante și a făcut treaba cum a trebuit. Acesta se pune în fața timp în care Dante se pune în spate.
-Ai grijă doar la cum conduci,de data asta..murmură, se vedea pe fața lui ca nu îi convine acest lucru.
Pornesc la drum,cântând încet pe melodia care era pusă, când dintr-o dată sunetul unui glonț trecând prin geamul din spate, ne sperie pe toți trei.
-Rahat! Suntem urmăriți! Accelerează!, urla Hyde.
Sub bancheta din spate, Dante, ia un pistol. Și trage dracului în ei!
Simt cum forța din mâine mă lasă încet,însă nu bag de seamă,accelerând la comandă.
Dante,încarcă pistolul și începe să tragă spre mașină din spatele nostru.
-Suntem urmăriți! Spune Hyde în telefon. De unde dracu vrei să știu de cine?
-Clanul Rosseti ! Urla Dante din spate
-Oameni de a lui Rosseti,cred. Ce?! Da e cu noi...E la volan,rahat!!
Accelerez forțat,dând pe o alee pe care nu o cunosc.
Virând din nou,forțat,am mare grijă ca Porsche-ul Lui Hyde să nu aibă nicio zgârietură,altfel nu știu cine o să sufere mai tare ,eu sau ei?
-Fututi! Urla Dante. Mi a nimerit afurisită de mâna!
-Ce dracului frate? Pune presiune pe rana, și aruncă pistolul mie.
Aceștia fac rapid un schimb de priviri, după care Dante se confesează făcând exact ceea ce i se cerea.
-Ne așteaptă 3 mașina de ai tatei,după stradă următoare,nu i pierde.
Fix în momentul în care forța mea din mâna stângă s-a dus,observ mașinile,punând automat frâna ca să nu intrăm în ei. Opresc motorul dându-mă jos prima. Oamenii tatei alerg toți cu arme spre mașina din spatele nostru,ne băgându-ne în seama.
Tata e primul care vine la mine
-Ești ok,scumpo? Te ai rănit? Fututi Dante!!!, acesta fuge de lângă mine ducându-se către Dante,urmat de urmele mele.
-A câtă oară? Întreabă tata.
-A treia sau a patra,habar n am. Cheamă-l pe Zonetti mai repede,dacă nu vrei să o pierd.
În secunda următoare,atât Hyde cat și tata dau ordine unul peste altul
-Du i în subsol.
-Du te după Zonetti
-Fii sigur ca un depozit de al lui Rosseti pleacă în seara asta
-Se vor ocupa băieții de ei
-Ai grijă la braț ,fiule.
Se dezlănțuie iadul în mai puțin de jumătate de oră.
Casa noastră e plină de oameni periculoși. Oamenii care sunt gata să ucidă un alt om la comandă.
Ca să nu mai spun,ca printre acei oamenii este chiar și Kai Meadowns.
I am trimis Emiliei în mesaj,în care am rugat-o să lăsăm pe altă dată.
Daya: Îmi pare rău Emilia,nu mai pot in seara aceasta. Ce ar fii să lăsăm pe mâine? Îți voi povesti mai multe atunci!
A durat în jur de o oră ca aceasta să răspundă.
Emilia: Sigur,iubita. Mi-ar plăcerea să ne vedem mâine. Te scot la o cafea mâine dimineață??
Daya: Absolut!! Îți voi trimite un mesaj mâine dimineață cu mai multe detalii. Te îmbrățișez! ❤️
        Mă bucur că în momente ca aceasta am pe cineva alături. Emilia,știe cu ce se ocupă familia mea,însă nu a spus niciodată nimic,nici nu ne a trădat. Poate de aceea este așa de admirată în familia mea.
        Desi nu face parte din familie,Emilia, este mai mult ca niciodată adorată. Familia mea, o place enorm, bine excluzându-l pe Dante care e nebun după ea.
-Daya, te duci te rog împreună cu Dante să interogați oamenii lui Rozetti?
Uimită mă întorc spre tatăl meu,care nu vorbea cu nimeni altul decât nemernicul psihopat cu ochii verzi.
Ce treaba,asta mai îmi doream acum. Să merg să torturez oamenii,dar măcar așa mai scap și eu de nervi.
Luând cel mai frumos zâmbet pe care pot să l dau,spun.
-Desigur tata. Merg după Dante.
      N-a durat mult până l am găsit pe Dante. Se afla pe un șezlong în curte. Idiotul! Tocmai ce am fost atacați iar el se relaxează pe șezlong. Poate ar trebui să o fac și eu.
-Hey Romeo, tata a zis să mergem sa interogam oamenii lui Rozetti.
Acesta își ridică ochelarii de soare de pe ochii și se uită la mine ca și la mașini străine. Oftând, se ridică de pe șezlong și vine către mine încet. S a schimbat și de haine,prostul. E îmbrăcat într-un tricou negru lung, și o pereche de pantalonii scurți albi cu model de frunze verzi.
-Asiști? Sau faci treaba? Mă întreabă el,jucându-se cu una din șuvițele mele de păr.
-Eu fac treaba murdară, iar tu asiști.
Acesta îmi dă drumul la șuviță, punându-și un braț după umerii mei
-Să mergem,prințesa.