Vol 5 - Capitolul 11

400 16 7
                                    


Bună tuturor!

Vă mulțumesc pentru voturi, reacții și pentru răbdare! Am avut o perioadă destul de aglomerată și m-am apucat de scris zilele trecute. Următorul capitol îl voi posta curând. 

Vă îmbrățișez și vă doresc lectură plăcută! ^^


Emma

Probabil nu eram un geniu doar în medicină, ci și primul om care reușise să depășească viteza luminii, fiindcă numai Dumnezeu știa cum reușisem să cobor în fugă 7 etaje până la parter fără să leșin, în condițiile în care-l târâsem și pe Lith după mine, fiind în permanență atentă să nu se prăbușească la rândul său.

Fiindcă Mellodias era o persoană extrem de precaută, blocase toate lifturile din clădire și toate camerele pentru a se asigura că nu vom avea parte de musafiri nepoftiți. Chiar și intrarea în clădire era blocată. Absolut totul, în afară de camera în care se afla el și cu Zestiria și camerele cu echipament medical de la parter, așa că nu avusesem de ales decât să fug cât mă ținuseră plămânii până acolo. Picioarele încă îmi tremurau incontrolabil, amenințând să-mi cedeze în orice clipă, de parcă mi se scurgea viața prin ele cu fiecare pas pe care-l făceam.

Șiroaiele de sânge pe care le lăsasem în urma mea să îmbrace covoarele din mătase țesute manual cu fir de aur galben și pietre prețioase, erau nimic în comparație cu cantitatea de lacrimi amare care-mi acoperea chipul palid ca varul. Sângele continua să-mi curgă fără oprire din rana pe care mi-o provocase Mellodias și se simțea de parcă urechea pe care mi-o smulsese fără să clipească măcar, era ca un fel de gură fără dop al unei sticle ce continua să se golească.

Our Sugar Daddy (boyxboy)Where stories live. Discover now