Nemărginire

Ne întâlnire

Urlă ploaia neîncetat,
Sentiment plin de patimi nestrigat,
Peste crengile uscate s-a vărsat,
Urlet nevăzut de ea cântat.

S-a oprit,liniștea dăinuie din nou,
A mai lăsat un simplu ecou,
Frumusețe,prinsă-ntrun tablou,
Ce as mai vrea să il fac cadou!

Să-și vadă propria măiestrie,
Ce nu poate fi prinsa nici într-o poezie,
As fi putut crede ca-i o iluzie,
Dar o așteptam în fiecare seară știind că doar întârzie.