Liliac-Poezii

•Pagina 12•

Marele Cronicar(Istoria Amintirilor)

Am intrat în cameră cu un felinar
Mă aplec în jos și văd un mic jurnal
Scris de marele librar
Lăsat acolo fără sentiment
Prăfuit și înfundat parcă-n deșert
Coperta-i este un portal
Spre un tărâm cu prinți, prințese puși pe piedestal
Pe sub lacrimi dulci mă amăgești
A ta dulce sevă, visuri copilărești
Pe când soarele apune în Amurg
Te iau în brațe,și încep să râd
Ore-n șir pierdut în lumea ta
Fără a vedea,că lumea se învârtea
Am clipit și am zâmbit
Am văzut că soarele a răsărit
Degetele-mi erau pline de miere
De pe ale tale pagini aurite
Cu ață roșie, cronicarii te-au legat
Au construit bariera peste al tău Regat
Nu au permis lumii să-ți distrugă al tău pact
Cheile împărăței stăteau la cronicar legat
Deșerturile timpului în fața ta
Printre literele scrise pe catifea
Între timp biblioteca în care tu dormeai
S-a făcut o pădure de stejari
Unde Mica Scufiță Roșie alerga
La bunica ei să-i dea
Mâncare și puțină dragoste sufletească
Se apropia încet-încet de a ei casă
Adunând ușor ușor flori pentru a bunicii vază
A ajuns unde trebuia
A deschis ușa, lupul deghizat în bunică o aștepta
A întrebat de ce se preschimbase
Din o bătrână așa frumoasă într-o babă așa hidoasă
Atunci lupul a înfulecat-o
Lângă bunica ei stătea legată
În stomacul lupului zăceau
Au auzit pădurarul cum cânta
După două sau trei minute
Zgomote de pușcă cutremurau ținutul
Din stomac bunica și scufița ies
Fără măcar de lup să le pese
Au umplut lupul cu pietre multe
Ca ursulețul de vată cumpărat, de pe masa din curte
Povestea se terminase frumos
Învățându-ne să nu deschidem ușa la orice lup hidos
Pleoapele-mi erau ușor obosite
Somnul îmi așternea noi amintiri plăcute
Am adormit picat lângă soba mare
Simțind căldura și ajungând în tărâmul dumitale
Am reușit să adorm cu gândul la tine
Cartea care mi-a așternut doar mie
Poveștile care om mare m-au făcut
Lovind în suflet spunând "Ce bine ai ajuns"