Poezie-n viața mea

Partea I

Ți-s?

mă zdruncină suftetul neştiutor cu o întrebare
în zadar am încercat să caut scăpare,
să-o ignor, să-i spun adesea că are să moară îngropată-n în a sufletului zale

tot se-ntoare, înainte de culcare şi se-nvârte printe gânduri,
asemenea unui val de mare
îşi doreşte cu ardoare ca să ştie,
e răspuns la întrebare?
cine oare să-i raspunda,
ce să-i zic s-o fac sa tacă şi să-mi lase visele in pace ?

să-i răspund, nici că aş putea
tată?
mă întreabă inima de vreo cinci ani, aşa:
Oare ți-s mulțumire, linişte şi armonie?
Ți-s copilul mult dorit, ce avea să-ți demonstreze cât de mult el te-a iubit?
Ai ştiut că-mi erai "tot" de la cuvant, la gand întins pe foaie,
te vedeam un antidot
Ți-oi fi oare fericire sau motivul de mândrie?

Şi-a murit a sufletului întrebare
Spânzurat în colțul inimii cu ale aşteptării zale
După zile de răbdare şi speranțe marginale
A înțeles că tre' să moara,
căci răspunsul la întrebare
Nu-l poate spune o piatra funerară ce de mult tot tace in fata ficei care zace.

Text: Roxana Ionescu