The Embrace of the Heart (JJk)

02

So-young: o să mi-o plătești,tu nu te pui cu mine. Am să mă asigur că vei fi exmatriculată*strigă ea nervoasă*

Jm: So-young suntem într-o scoală, poartă-te frumos. Altfel vei fi pedepsită .

So-young: nu-mi pasă lăsați-ma odată în pace *tipa ea*

Director: kim So-young după lecții ai două ore de detenție și mâine părinții vor fi chemați la scoală

So-young: dar

Jm: niciun dar ,treci la tine în clasa ,ar trebui sa te înveți cum să te comporți cu colegii tăi

So-young: a fost vina ei nu a mea curva aia nici nu știe cum să se comporte cu colegii

Jm: So-young termină. Pentru acest comportament îți mai adaug o oră la detenție * zice și pleacă*

Trecând încă o zi pentru So Hee fata își strânse lucruri și ieși din clasă grabinduse să plece acasă. Ia ajuns tot ce sa întâmplat .La finalul zilei, când clopoțelul a sunat, So Hee și-a luat lucrurile și s-a îndreptat către ieșire.
Pe drumul spre casă, gândurile îi erau încă ocupate de evenimentele din cursul zilei, iar hotărârea îi creștea tot mai mult.Pe drumul spre casă, So Hee a fost abordată de un grup de băieți . Aceștia păreau să aibă intenții neplăcute, iar privirile lor amenințătoare o făceau pe So Hee să se simtă incomod.

"Ei, micuța, ai auzit de noua regulă a școlii?" a întrebat unul dintre ei, cu un zâmbet malefic.

So Hee și-a accelerat pasul, ignorându-i în speranța că vor renunța. Dar grupul a continuat să o urmărească.

Într-un moment de panică, So Hee a luat-o la fugă, încercând să scape de ei. Dar au fost prea rapizi și curând au ajuns-o din urmă înconjurând o.

So Hee: lăsați-ma*zise ea panicata So Hee a simțit cum inima îi bate puternic în piept, încercând să găsească o soluție rapidă. Privind în jur, a observat o stradă laterală și, într-un moment de inspirație, a luat-o, sperând să găsească ajutor sau să scape de urmăritori.În timp ce So Hee alerga pe strada laterală, simțindu-se epuizată și disperată, a auzit pași puternici apropiindu-se în spatele ei. Înainte să poată întoarce capul, o mână caldă și puternică s-a întins spre ea, iar o voce familiară a rostit:

jk:Ești bine?

Ea s-a întors și a privit în sus, ochii ei întâlnindu-i pe cei ai lui Jungkook, care o privea cu grijă și determinare. Cu o ușoară zâmbire, el i-a oferit mâna, iar So Hee a simțit un val de ușurare și recunoștință căci a salvat-o în momentul potrivit. Daca nu venea el nici nu dorea să se gândească ce se întâmpla dacă nu venea el.

Știu că am promis mai repede să-l pun ,dar nu am reușit sunt la liceu în curând am de dat teze și mă pregătesc plus alte lucruri personale. Știu că-i scurt nici nu-mi place deloc cum l-am făcut ,dar măcar atât decât nimik. Data viitoare sper sa fie mai bine. Voi ce faceți cum sunteți?