*capitolul nu e editat*
Au trecut cateva saptamani iar eu ma simteam foarte rau. Nu mergeam la scoala si dormeam aproape tot timpul. Mainile mele erau pline de taieturi si dormeam foarte rar.
"Rebecca, trebuie sa vorbim." Mama mi-a spus cu o expresie ingrijorata, intrand in camera mea.
"Te rog, lasa-ma."
"Noi suntem foarte ingrijorati. " Tata a adaugat.
"Nu aveti de ce. Tot ce vreau este sa dorm." Le-am spus, nervoasa.
"Rebecca, ai nevoie de ajutor. Ne-am decis ca ar fi cazul sa te trimitem la un centru de reabilitare (?¿) "
Nu vreau sa plec. Vreau sa stau in pat. Nu am nevoie de ajutor.
"E-Eu nu plec." Am soptit.
"Ba da, pleci. Nu prea ai alta varianta. Sa speram ca cei de acolo vor descoperi din ce cauza suferi atat de mult. "
Daca ar sti. Eu stiam de ce.
El.
Michael Clifford.
Au trecut trei saptamani de cand a plecat in Australia. Mereu ma gandesc la el. Nu stiu de ce. Nu prea am vorbit cu el. Nu as putea spune ca suntem prieteni. Nu e ca si cum am avea sentimente unul pentru altul. Adica...stiu ca el Nu are pentru mine.
"Rebecca, m-ai auzit?" M-a intrebat mama.
"Uh nu, scuze..."
"Tocmai iti spuneam ca Dr. Wendy mi-a dat o lista cu centre care crede ca ar fi bune pentru tine. Majoritatea sunt in America dar sunt si in alte tari!" Mi-a spus, putin cam fericita.
Am luat fisa de la ea si am pus-o pe noptiera. I-am rugat sa plece si am incercat sa adorm.
Nu am putut adormi. A luat foaia in mana si m-am uitat peste ea. Toate centrele aveau nume ciudate. Spre exemplu "Un nou inceput". Mi-am dat ochii peste cap si am continuat. Pana acumn,unul din Anglia mi-a atras atentia. Eram pe la sfarsitul listei cand am ramas cu gura deschisa.
"Shady Grove" in Sydney, Australia.
Am chemat-o pe mama si i-am spus ca am gasit centrul la care as vrea sa merg.
"Esti sigura, Rebecca? Australia e destul de departe iar tu vei fi fara mine sau fara tatal tau."
"Sunt 100% sigura ca acesta este centrul la care vreau sa merg. " I-am spus.
Cateva ore mai tarziu, mama a intrat in camera mea, zambind. Mi-a explicat cum a vorbit cu tata si au hotarat ca voi pleca in Australia. Am coborat din pat si am imbratisat-o.
*Urmatoarea zi*
Parintii mei au vorbit cu cei de la Shady Grove. Am devenit un pacient. Totul a fost aranjat; biletele de avion, camera mea de la clinica. Am zambit gandindu-ma ca voi putea sa-l vad pe Michael din nou.
Trebuia sa plec pe 20 Decembrie, adica in 3 zile. In urmatoarele zile, mi-am facut bagajele si am stat cu parintii mei. Abia asteptam sa plec. Aveam doar 16 ani, dar eram foarte nerabdatoare pentru ce va urma.
A/N: Hey guys. Imi pare rau ca nu am postat de mult timp :( . Voi posta mai mult in vacanta :) sper :)) . Multumesc pentru 1,22k ♥ Sper sa va placa ly ♡
