S-a dezobișnuit să-și facă casă în sufletul oamenilor,
Și să-și imagineze cum o să arate în viitor.
I se pare și nefiresc să rămână în loc și să spere
Că există mai mult decât un prezent în care ea să fie,
Prezentă cu toată inima, fără răni care să sângereze
Și fără cuvinte uitate și nerostite la momentul potrivit
Că parcă nu mai crede că poate să fie oricât ar vrea.
