Gen: * Vârcolaci / Dramă / Dragoste*
Încrederea în ceilalți a dispărut o dată cu trecerea anilor. Ea a dispărut, dar a renăscut asemeni Păsării Phoenix din propria-i cenușă și din mila unor bestii...
Animalele sălbatice au ado...
Rất tiếc! Hình ảnh này không tuân theo hướng dẫn nội dung. Để tiếp tục đăng tải, vui lòng xóa hoặc tải lên một hình ảnh khác.
Lumea periculoasă din Imretti
Rất tiếc! Hình ảnh này không tuân theo hướng dẫn nội dung. Để tiếp tục đăng tải, vui lòng xóa hoặc tải lên một hình ảnh khác.
Îmi deschid gura spre a o-ntreba pe blondă ceea ce mi se pare și normal a afla, însă înainte ca asta să se întâmple, vocea ei subțirică face ecou în jurul nostru, oprindu-mă, împiedicându-ne pe amândoi – în același timp, cumva – să continuăm.
— Nu identitatea mea e importantă acum, ci salvarea lui Vivi! spune ea, tresărind în timp ce iese rapid din tufiș.
Și deși nu am auzit zgomotul ce-ar fi putut-o speria, totuși trebuie să recunosc că gestul blondei mă împinge și pe mine l-a a-mi face tot felul de idei tâmpite cu privire la tot ceea ce se întâmplă. Astfel, curios și deloc pregătit pentru probleme noi, agăț mâna subțire ca a unei crengi aparținătoare blondei pe care o trag spre mine. Sau, mai precis în spatele meu, reluând poziția de atac.
— Știi, cred că nu privești unde trebuie, o aud spunându-mi, dar o ignor cu desăvârșire.
Ochii mei galbeni caută disperați sursa sperieturii fetei din spatele meu, vocea ei enervantă continuând să facă ecou în spatele meu încordat și aproape cocoșat de nervi.
— Și-acum o să mă înveți tu, o biată liceană unde trebuie să privesc? zic nervos, continuând să scrolez pădurea deasă și-nverzită din jur.
— Nu. Dar te anunț că trebuie să te uiți în sus, zice ea, forțându-mă s-o privesc confuz. La propriu, adaugă la final, zgomotul asemănător unui zbor atrăgându-mi de îndată întreaga atenție.
Am auzit multe povești despre păsările răpitoare din Imreti, precum și cele cu privire la anumite creaturi crezute dispărute de-a lungul timpului. Dar mă gândesc că așa cum noi, Cei Fierbinți suntem tot un mit, poate că la fel este și în cazul creaturilor ce pot zbura. Înaripate ascunse sub diverse înfățișări, lumină și-ntuneric, puteri supranaturale și identități necunoscute.
Acest gând însă, îmi este destul de rapid șters chiar în secunda-n care șocul privirii unui corp asemănător unei acvile uriașe ce se plimbă chiar deasupra noastră, mă lovește în plin. Aripile sale gigantice mă surprind prin forma nemaiântâlnită, iar culoarea lor precum roșul amărui mă înspăimântă pentru o secundă, deoarece uit să respir. Dar îmi scutur rapid capul de gândurile nebune și privesc cum imensitatea acestei păsări începe să coboare, așa că fac doi pași în spate.
