Acum, în miez de noapte,
Cu o rugăciune poate,
Într-o mută carte,
Îți scriu cu plai de flori
Poate cu un șir de lacrimi
Poate cu alte patimi
De a-ți spune secat...
Știu, ca iubită am eșuat,
Ca soră, m-am bazat,
Ca prietenă am ratat,
De a-ți mulțumi s-a terminat
Acum, tu, alt bărbat.
Eu frumos am structurat,
Un palat am format,
Că nu ți-am spus din timp
Fiind un anotimp,
În mine...trecutul mă-nconjoară
Și mă omoară cu o sfoară
Ce neliniște interioară...
Cu un "nu" m-am bazat
Dar greu am realizat,
Un zâmbet am refuzat,
Cu un suflet amorțit rămân
Că adevărul...am renunțat
Cu frică am continuat,
Acel "Îmi pare rău" îl amân,
Cu orgoliu' intru în pământ.
Îți spun, neanunțat
Că pe tine...nu te-am uitat
Și sper ca într-o altă viață
Să mai existe altă ață
Care să ne lege pe noi,
Necunoscuții în război.
Și cum n-am știut să mă expun,
Eu îți urez...Rămas bun!
YOU ARE READING
Ecouri ale Absenței
PoetryFiecare vers transmite o poveste înflăcărată de pasiune, dureri adânci și dorințe neîmplinite, toate exprimate în cuvinte pline de forță și sensibilitate. De la regrete amare la speranțe sfărâmate și visuri neîmplinite, aceste rânduri te vor atinge...
