Ecouri ale Absenței

La revedere!

Nu știu ce să fac,
De 11 luni mă tot complac
Absolut totul am înghițit
Până m-am rătăcit...
O pată de culoare pe mine am iertat
Păcatele ți s-au spulberat,
Zile negre cu nervi și fulgere
De ce țipi? Nu ai înțelegere?...
Îmi ia mult să mă gândesc
Să te iau sau să te părăsesc,
Tu, viața mi-ai făcut-o calvar
De la primul "Ce ai iar?"
Te-aș lăsa, dar nu prea pot
Sentimentele sunt complot,
Am înghițit și nu mai pot...

11 luni și cei doi ochi ai tăi
Ce nu văd oamenii răi.
Mi-ai zâmbit și am răbdat,
Cu "am glumit", m-am săturat
O a doua șansă am propus,
Ceea ce m-a distrus,
Fiind animalul din tine sălbatic
Niciun leac, poate-i apatic
Sau târziu să mai spun ceva...

Dar palma ta e altceva
Când mi-a cunoscut fața grea...
Ce cu putere a plesnit-o
Și din nou ai "glumit-o?".
N-am să mint, te iert,
Dar în mine tot cu frica
De a nu ajunge, poate ca mămica...
Am tras destul de mult
În familie, tot un bolund,
Crede-mă!
Nu mai am nevoie de un nebun.
Și mi-ai dovedit-o!
Știu ce spun.
Să continuăm...nu mai am vedere,
Și pot să-ți spun "La revedere!".