Ochi de înger
10 Mai 2024
Este primăvară. O primăvară superbă. Ne pierdem mână în mână printre copacii din parc care par niște uriași din poveste. Ridici privirea și deși nu poți să lași cuvintele să zboare citesc în ochii tăi fascinația mută.
Mă opresc și mă așez pe vine în fața ta îți iau mânuțele mici și le așez pe obrajii mei, ochii tăi se întorc spre chipul meu și îți spun că arborii care ne înconjoară sunt mai bătrâni decât noi doi la un loc.
Zâmbești și începi să sari pe loc râzând și bătând din pălmuțe.Ceilalți se uită curioși la noi dar nici că-mi pasă pentru că noi comunicăm cu sufletul, cuvintele tale transcend timpul și spațiul ajungând fără tăgadă acolo unde trebuie, în inima mea.
Ei nu pot pricepe cum un copil de patru ani se comportă ca unul de un an iar eu nu pricep cum nu văd în spatele aparențelor, cum aleg să privească trupul nu și sufletul.
Uită privirea lor puiule,nu are valoare căci în ochii mei ești iubire în forma cea mai pură.
Ne așezăm pe o băncuță îmbrățișați de umbra coroanelor bogate ale copacilor și privim oamenii care trec în timp ce îți strâng degețelele micuțe în palma mea. Ca de fiecare dată porumbeii se strâng în jurul tău și rup din cornul tău favorit pentru a-i hrăni,ei se năpustesc asupra firimiturilor și tu sari râzând pentru că adori fâlfâitul de aripi care te mângâie în timp ce aceștia își iau zborul.
Îmi doresc să îngheț pentru eternitate clipa asta pentru că ador râsul tău pur care îmi vindecă toate rănile,care pătrunde în colțurile cele mai întunecate ale sufletului meu pentru a-l scoate la lumină.
Alergi după păsările care se înalță spre cer și odată cu ele se înalță și sufletul meu când te văd cât de fericit ești,te întorci și mă tragi de mână spre locul tău preferat unde pe lângă tobogane și leagăne se întinde un covor de pietre de toate formele, culorile și mărimile.
Te așezi și știu că pentru următoarea jumătate de oră te-am pierdut în regatul lor unde le analizezi și le așezi într-o ordine perfectă.
Te las pentru că știu că asta este lumea în care te simți acasă,nu-mi pasă de privirile dezaprobatoare care condamnă gestul meu de a te lăsa să te umpli de praf și puf de la plopii din jur, nimic nu poate concura cu fericirea ta .Nici hainele murdare pentru care am mereu în rucsac un rând de schimb nici bacteriile și microbii nimiciți de șervețelele și dezinfectantul care sunt armele unei mame.
Soarele începe să intre în nori și este semnul că trebuie să părăsim lumea ta de basm pentru a ne întoarce acasă acolo unde ești iubit mai mult decât orice .
Te iau de mânuță și deși știu că dorești să te mai joci nu te împotrivești,privesc la ceilalți copii care deși înțeleg ce li se cere se zbat,țipă și plâng și atunci blândețea ta îmi confirmă din nou faptul că sunt binecuvântată.
Ne înlănțuim palmele și din nou pornim pe cărarea mărginită de copacii bătrâni povestindu-ți de vremurile bune care s-au dus și care sper că vor mai veni,de cât de mult te iubesc ,spunându-ți că nu suntem noi cei răi și dacă ceilalți mă privesc ca pe o nebună pentru modul în care vorbim și sărim ca niște iepurași sunt nebună după privirea ta de înger .
Sunt binecuvântată cu râsul tău care ajunge acolo unde ajunge și cântecul păsărilor spunăndu-ne că în cele din urmă trebuie să iubim viața,să o iubim chiar dacă este un asasin tăcut care ia cu ea râsetele copiilor transformându-i în adulți.
Tu vei rămâne copil pentru eternitate în sufletul meu,tu ești un înger coborât din sânul Domnului pentru a aduce fericire în viața mea.
Te iubesc și te voi iubi până la ultima suflare și dincolo Iosif !
