Plutesc în derivă,
Ca o plută părăsită în ocean,
Mă simt de parcă,
totul e împotriva mea,
Trecutul doare și mai tare,
Nimic nu mai are culoare,
Și inima mea,
Mai are puțin până la înghețare,
Am promis,
Că nu mă întorc pe același drum,
Și nu mai îmi fac inima scrum,
Dar e prea târziu acum,
Iubirea adevărată nu mai are valoare,
Nici ura nu îmi provoacă oroare,
Ce simt,
Nu-i sentiment omenesc,
Și nici sfat bătrânesc,
E un fel ciudat de a fi epuizat,
Dar nu fizic ci psihic,
Tot se rotește în cerc,
Privesc tot cum se pierde încet,
Cum toți lasă realitatea pentru internet.
20 Iulie 2022
CITEȘTI
Scriu datorită lui
PoetryFiecare om a suferit măcar o dată pentru cineva,pentru ca așa este viața,nu poți trece prin iubire fără să treci prin suferință. Am scris datorită lui,dar și ca să mă vindec pe mine. Sper ca această carte sa va ajute și pe voi cum m a ajutat și...
