Asasinul

4.

- Mai bine nu te-ai apropia. Îi spun amenințător, dar bărbatul nu mai asculta nimic din ce i se spunea, fiind copleșit de dorință și ardoare.

Gândește Kay. Doar nu ai de gând să îl lași pe nenorocitul ăsta să te atingă. Fiecare mișcare pe care o făcea îl aducea mai aproape de mine, iar cu fiecare mișcare inima accelera cu o secundă mai mult, ajungând să bată peste limita normală.

Zâmbea. Ceva ce nu văd prea des. Era aproape....fascinant, felul în care oamenii își schimbă complet fața atunci când zâmbesc, ca și cum ar radia. Aș putea să îl omor chiar acum într-o mulțime de feluri. Dar ceva mă oprea. Poate faptul că era mult prea aproape de mine? Nu că m-ar intimida, dar pur și simplu nu prea puteam să mă mișc.

Îmi strecor mâna peste picior și ridic ușor de materialul pantalonilor, zâmbind seducător către bărbatul din fața mea. Dar când își apropiase buzele de ale mele, mâna mea i-a pus mâna peste gură, iar cu cealaltă am scos cuțitul din gheată pe care i l-am pus la gât bărbatului.

- Credeai că o să te sărut? Îl întreb privindu-l în ochi, deși ironic, putea vorbii doar cu aceștia, doarece buzele îi erau pecetluite.

Acum eu zâmbeam, în timp ce el era speriat. Dar zâmbetul de pe buzele mele nu durase mult. Matthew se uita nedumerit la fața mea încruntată, în timp ce eu mă uitam la punctul roșu, luminos, care se plimba când pe fața lui când pe a mea.

Îmi întorc privirea spre fereastră, dar era prea întuneric pentru a vedea ceva. Îmi retrag panicat mâna ce ținea cuțitul, de pe gâtul bărbatului și mă ridic peste el, împingându-ne pe amândoi la podea. Sunetul geamului spart și miile de cioburi care zăceau acum pe podea, ne puse pe amândoi în stare de alertă. O bătaie puternică în ușă, ne-a întors privirile amândurora când la aceasta, când unul la altul.

Mâinile mele erau strâns încolăcite în jurul gâtului său, stând peste corpul lui voluminos, în timp ce mâinile lui îmi strângeau talia. Îmi ridic privirea către chipul său, privind lichidul cărămiziu cum se scurge de pe fața lui, fiind acoperit de cioburi. Frica i se citea în ochi, iar din poziția în care ne aflam îi puteam simți inima cum încearcă să îi părăsească trupul.

Adierea vântului răcoros trecea prin geamul spart. Sunetul unor frânghii aruncate de deasupra geamului îl făcură pe Matthew să își întoarcă privirea către geam. Judecând după sunetul frânghiilor, doar doi coboară de deasupra, iar restul sunt în spatele ușii. Brunetul mă ajută să mă ridic de jos și îmi întinde pistolul aruncat pe podea.

- Ia-l tu. Îi dau pistolul și mă ridic în picioare - Dacă scăpăm vi de aici promit că îți îndeplinesc dorința.

Bărbatul dă aprobator din cap, ridicându-se de jos, ca mai apoi să încarce pistolul.

- Încearcă să nu mă nimerești pe mine, te rog. Tu te ocupi de cei de la geam, iar eu mă ocup de cei de la ușă.

- Și tu cu ce te lupți dacă nu ai pistol?

- Nu îți face griji pentru mine.

Iar fără să apuc să îi mai dau instrucțiuni, doi bărbați îmbrăcați complet în negru și cu măști pe față, intră pe geam, spărgând și restul geamului care rămăsese cât de cât intact. Cei doi își scoase armele de la spate, dar înainte să tragă, Matthew îl împușcă în cap pe unul dintre ei, iar pe celălalt îl împing eu înapoi pe geam, cu o lovitură de picior, aruncând cu cuțitul în cablul ce îl ținea suspendat în aer, urmând să cadă în gol de aici până la parter.

- WOW. TAREE. Mă privește Matthew entuziasmat și bate impresionat din palme.

- Mersi, mersi, acum grăbește-te până nu sparg și ceilalți ușa.