Directory Madness (Harry Osborn Fanfiction)

Capitolul 20

"Alo? Harry?" Vocea mea clara rasuna in toate incaperile casei fiind din nou sunata de catre baiat.

Nu trecusera prea multe ore de cand eram treaza si totodata confuza.

"Ceva nou?" Intreb in difuzor strangandu-mi corpul, lipita de perete pe care telefonul era lipit si incerc sa nu dau impresia de confuzie. Dar eram mai mult decat confuza. Imi placuse seara trecuta insa totul se intamplase atat de rapid incat imi era greu sa gasesc totul credibil. Schimbarea brusca a lui Harry, cel care nu avea timp de nimeni si nimic decat firma mostenita si ei bine, cel cu o mutatie genetica in sange. Poate era un efect advers al serului? Exista asta?

"Am nevoie de tine la biroul meu." Aud vocea lui din telefon si simt cum ma trezesc din nou din ganduri.

"De ce?" Rostesc intr-o voce nesigura. Cine stie ce mai avea baiatul ala in minte si cine stie daca eu mai eram dispusa sa incerc orice.
"Ma gandeam ca ti-ar placea un loc de munca aici, daca primul nu a mers asa cum te asteptai." Tonul lui se contopise cu unul calm si profesional.

"L-la Oscorp?!" Ma balbai putin incruntandu-ma.
"Unde altundeva?" Imi raspunde pe un ton usor amuzat pentru care multumesc in mintea mea ca pot sa-l aud.

****

Acela fusese telefonul care ma propulsase intr-un birou privat cu tot ce aceam nevoie, langa cel al lui Harry, caruia ii eram vocea, ochii si actiunile atunci cand voia sa vegheze asupra intregii firme fara a fi observat.

Tot de la acel telefon au trecut 3 saptamani care faceau trecerea orelor asemenea unei carti neintrerupte. Saptamani in care Harry se racea degradant, sau cel putin se reconecta la firma unde era responsabil.

"Olivia!" Sunt strigata de catre el din senin iar ecoul vocii sale penetreaza pana si peretele de sticla ce despartea birourile noastre si barierele gandurilor mele. Ma ridic din scaunul meu si imi ascult sunetul pantofilor ce se loveau controlat de podea pe masura ce inaintez. In cateva secunde, sunt in fata usilor de sticla glisante ce se deschideau doar la acordul si comanda lui.

Il vad prin sticla cu tenta albastra, stand intins cu picioarele pe propriul sau birou in timp ce restul corpului se relaxeaza cu spatele lipit de catifeaua neagra a spatarului, jucandu-se cu cravata lui de un bleumarin simplu, printre degete. Ridicandu-si ochii din varful materialului cu care isi iscodise atentia, ma vede blocandu-se o clipa, inainte sa apese pe un buton electronic cu care usile se deschid, redand culorile adevarate din fata mea fara sa mai treaca prin filtrul sticlei.

"Da, Harry?" Intreb pasind intre usi, ramanand acolo, privind cum din pozitia relaxata se foieste intr-una normala la un birou. Era incordat? Nu prea credeam asta pentru ca nu era asa.

"Trebuie sa discutam anumite lucruri." Vocea lui sobra si atat de serioasa m-a facut sa ma incrut o clipa caci nu era prima oara cand auzisem acea fraza pe acel ton saptamanile astea. Curiozitatea mea incepe sa tanjeasca dupa explicatii si un tempo mai rapid cand ele veneau.

"Paseste departe de usi, te rog." Ies din raza usilor glisante cu grija si fara miscari neindemanatice fara sa intrerupt contactul vizual intens legat intre mine si Harry.

"Ia un loc si putem incepe." Continua analizandu-mi miscarile. Inspir adanc in uimire. Nu era prima oara cand il vedeam la birou insa acum puteam recunoaste ca era pregatit si potrivit pentru conducerea mostenirii.

"Acceptand regulile firmei Oscorp, te-ai angajat si la niste lucruri importanre pe care noi, se pare ca nu le-am discutat inca, Croft." Tresar cand aud felul in care se adreseaza si presupun ca vrea sa imi testeze abilitatile, pe teren. Incerc sa ascund un zambet neprofesional. Daca ma provoca testandu-mi limitele?

"Lucruri ce tin de politica firmei?" Intreb de data asta din nou mai mult curioasa decat pornita sa-i arat ce pot. O parte mare din mine aproape abandonase acea idee.

"Nu. Lucruri ce tin de mine. De noi." Tonul nu i se schimba o clipa. O clipa nu ii puteam prinde vreun fel de sclipire in ochi sau schimbare a expresiei. Se pare ca revenise la vechiul Harry. Dar nu ma deranja. Nu spun nimic si il las sa continue. "Nu as vrea ca lucrurile intamplate in Ravencroft si cele de aseara sa fie expuse tuturor."

"Imi vrei tacerea." Concluzionez grabita. Intelesesem mai bine ca niciodata mesajul. Si eram de acord cu el.

"Exact. Si inca ceva. As vrea sa tinem totul in secret." Spune privindu-ma in ochi de parca nu era locul unei alte pareri din partea mea. Sa fie serviciul la Oscorp sau pur si simplu felul lui de a fi motivul? Orice era, puteam intelege.

"Asadar, intrebari?" Rosteste impreunandu-si mainile sub barbie.

"Nu." Raspund rapid doar ca sa descopar ca tonul meu era unul domol. Vechiul Harry revenise si asta era clar acum.

Ma ridic din scaun si imi intorc spatele sa plec. Ce era in capul meu dupa acea seara? Ca el va fi pregatit sa incerce ceva nou si sa se lase in voie? Nu suna a Harry Osborn iar de abia acum imi dadeam seama. Adevarul il stiam, el era mai lucid ca mine.

Cu capul usor plecat ajung in fata usilor astept sa se deschida. Dar asta nu se intampla iar eu ma holbam la albastrul sticlei.

"Harry?" Incerc sa-i atrag atentia pentru a-mi deschide usile.

"Olivia." Adauga el pe un ton ce te chema din nou in terenul provocarilor.

Ma intorc oftand lung si il privesc pe baiat ridicandu-se din scaunul lui, pasind spre mine.

Ridic o spranceana, intrebatoare si ma dau cu un pas inapoi cu bratele incrucisate la piept.

Harry zambeste bland la actiunile mele fiind randul lui. Cuprinde o suvita din parul meu intre degetele lui si o studiaza atent. Ii urmaresc albastrul irisilor si simt cum ma linistesc adanc. Inca o clipa in care ma uitam in ochii lui si puteam sa jur ca daca inchideam ochii, ma puteam trezi in acel loc gri. Ravencroft. In acea zi in care l-am privit prima oara. Fara putere, un zambet bolnav, o privire toxica. Deschid ochii si il vad din nou, mai aproape de mine, sanatos, calculat si viu.

Duce suvita de par in spatele capului unde isi deschide mana si incet imi impinge chipul spre el. Nu opun rezistenta si ma aplec si eu incet inainte pana cand buzele lui le atig pe ale mele din nou. Un sarut lung in care bratele lui ma cuprindeau, in care ma simteam protejata de el. Simt un oftat linistit din partea lui si sarutul terminat incet. Fruntea lui se lipeste de a mea si imi priveste chipul pe care il cuprinde intre palmele lui.

"Spune-mi ca nu o sa fugi de mine." Sopteste oftand din nou miscand incet buricele degetelor mari pe obrajii mei.

Inghit in sec si stiu ca nu e loc de ezitare. Nu acum. Nu pentru cine a fost ci pentru cine a renascut.

"Niciodata."

Author's Note: 1.Acest capitol a fost dedicat @RoyxRiza , carei mesaj mi-a oferit motivatie sa continui si ii multumesc enorm!! 2. Am recitit capitolele scrise acum un an si nu imi vine sa cred cate greseli si clichée exista, insa nu mai sunt multe capitole si voi incerca sa rememediez problemele.