Nu o mai suge Ramona

Capitolul II

Și cum spuneam, mi se cam spune „De ce"...

Într-un fel, mă simt bine, că na.. am aflat și eu de acest nume, de care nu știam, și e chiar frumos.

Dar e puțin ciudat, ori nu îmi dau eu seama bine, ori nu știu... În ultimul timp, când aud pe stradă, în jurul meu sau pe unde mai aud eu, „De ce", urmează mereu ceva gen „De mere" și... asta mă cam face să cred că am un frate geamăn pe care îl cheamă „De mere" și asta mă cam supăra, ținând cont de faptul că nu mi s-a spus că am acest nume de cod, mi se ascunde și faptul că aș putea avea un frate geamăn? Serios acum...

Oricum, viața nu e mereu roz... Și dacă stau bine sa mă gândesc, nu e niciodată.

Țin minte și acum de parcă ar fi fost ieri și totul s-a întâmplat foarte rapid, dar nu e așa, pe cuvânt de cercetaș. Țin minte că am avut un vis ciudat( de fapt cred că a fost realitate..) cum că am avut o relație de aproape 2 ani și că totul a fost frumos, apoi..., apoi ne-am întâlnit unul pe altul... Țin minte că era puțin urâțică, știu că frumusețea nu contează doar că într-o zi a fost ceva gen:

- Îmi poți da 100 de lei să merg la un salon de înfrumusețare?

- Mai bine ia 500.

- Mai dă-mi câțiva să-mi iau și un sutien

- Ce să pui în el?

- Auzi? Băi bădăranule, dar tu de ce porți pantaloni?

În acel moment mi-am dat seama că între noi era ceva special, ceva ce pe mine nu mă lăsa să o lovesc iar pe ea să nu vină să-și înfigă mâinile în părul meu și să mi-l facă permanent, și gândindu-mă mai bine ce și uitându-mă în jur, chiar era..

O groapă mare, atât de mare încât să nu-și poată întinde picioarele peste ea.

Într-o altă noapte mă trezește și-mi spune:

- Auzi, auzi? Mă tu nu auzi? Scârțâie un șoricel...

Nu știu dacă a fost de la nervii pe care-i provocase sau de la faptul că mă trezisem brusc dar răspunsul meu a fost:

- Și ce vrei să-i fac? Să-l ung puțin?

Ce-i drept, totul a trecut, începuse să țină dietă, și-mi spusese că reușește să slăbească 2 Kg într-o singură săptămână și că vrea să continue.

Imediat mi-am făcut calculele și am aflat cum stă treaba, dacă calculasem bine, în 6 luni trebuia să dispară.

Sincer, nu știu dacă eu am calculat greșit sau altul a fost motivul că a dispărut mai repede și totul a fost diferit. Oricum, asta nu mai contează acum, cum nici faptul că Ramona, personajul din „Suge-o Ramona", este motivul pentru care eu am început să scriu. Nu, nu scriu despre ea și nici despre activitățile ei misterioase dar cu ocazia asta vreau să-i mulțumesc pentru că datorită ei scriu eu literele astea pe aici și datorită ei îmi pierd eu timpul pe care eu îl consider prețios, un „Nu o mai suge Ramona, chiar m-ai ajutat", dar ținând cont ca deja am pierdut ceva timp de când scriu, o poți suge în continuare.