IUBIRE DIN TRECUT

Capitolul 10

LUCIANO

Timpul a trecut rapid după ce am lovit depozitul Frăției. Efectul asupra lor a fost devastator. Informațiile pe care le primeam confirmau că organizația lor era în haos, încercând să se recupereze după lovitura grea.

În timp ce noi câștigam teren, eu rămâneam în biroul meu, departe de violența directă, așa cum promisesem. Asta nu însemna că războiul din interiorul meu se oprise.

Marco venea aproape zilnic să-mi ofere actualizări, dar și pentru a se asigura că mă țin de promisiunile făcute. Era ca un paznic, gata să intervină de fiecare dată când simțea apropii de limitele autoimpuse. Faptul că mă țineam departe de conflictul fizic era o schimbare radicală pentru mine, și Marco știa asta.

Într-o seară, după o zi lungă de discuții și planificări,Marco a intrat în birou cu o expresie serioasă pe față. Nu mai era zâmbetul ușor de pe buze, nici relaxarea pe care o văzusem în ultimele zile.

-Luc, trebuie să discutăm ceva important. A spus el, trăgând un scaun lângă biroul meu.

M-am aplecat ușor în față, simțind că ceea ce urma să spună era ceva mai greu decât de obicei.

-Ce s-a întâmplat,Marco?

El și-a lăsat mâinile pe genunchi, ezitând pentru o secundă. Apoi și-a ridicat privirea și m-a privit direct în ochi.

-Frăția nu a renunțat. În ciuda loviturilor primite , s-au regrupat. Și acum planifică un atac masiv. Ținta lor.....e Havana.

Cuvintele lui m-au lovit ca un pumn în stomac.

Havana fusese mereu inima operațiunilor noastre. Era locul unde ne-am construit puterea în Chicago, și să o pierdem ar fi fost o lovitură majoră.

-Cum ai aflat asta? Am întrebat cu o voce joasă, dar periculos de calmă.

Marco și-a îndreptat spatele , recăpătând-și controlul.

-Am reușit să obținem informațiile prin aceleași surse care ne-au ajutat și înainte. Antonio încă joacă dublu, dar timpul lui e aproape de sfârșit.Frăția plănuiește ceva mare,și nu mai putem sta pe margine doar privind.Trebuie să luom decizi rapide.

-M-am ridicat încet de pe scaun, încercâns să-mi controlez furia care începea să clocotească din nou în mine.

-Deci, după tot ce am făcut, încă nu au înțeles mesajul. Vor să continue războiul...și să ne lovească acolo unde doare cel mai tare.

Marco a dat din cap, dar am văzut o urmă de îngrijorare în ochii lui.

-Luc,nu vreau să te grăbesc în vreo decizie impulsivă.Ai făcut progrese în a te controla, dar știu cât de mult înseamnă Havana pentru tine. Trebuie să gândim cu capul limpede.

Am inspirat adânc și m-am uitat pe fereastră, încercând să găsesc claritate în haosul din mintea mea. Marco avea dreptate, dar era greu să mă detașez când Havana era amenințată.

Aceasta nu era doar o altă afacere. Era simbolul puterii mele.

-Ce sugerezi,Marco? Am întrebat în cele din urmă, întorcându-mă spre el.Cum îi oprim fără să ne lăsăm târâți din nou în violență constantă?

El și-a frecat bărbia, gândindu-se profund.

-Trebuie să-i surprindem din nou. Să le arătăm că fiecare atac planificat se va întoarce împotriva lor. Dar de data asta, trebuie să-i lăsăm să facă prima mișcare. Să-i lăsăm să creadă că Havana e vulnerabilă, dar să fim pregătiți pentru orice.