Pret de cateva minute,am stat imbratisati privind-o pe minunata noastra fiica,care doarme ca un adevarat ingeras.
''Deja au trecut sase luni de cand s-a nascut.''Harry se bosumfleaza ca un copil mic.
''Iubitule,trebuie sa pregatim cina.''Ma dezlipesc de el si il trag dupa mine la bucatarie.Nu stiu ce ar trebui sa gatesc si Harry neavand altceva de facut,poate vine cu o idee.
''Tocmai mi-ai spus iubitule?Nu mi-ai mai zis asa de un an.Ar trebui sa ma simt mandru ca e a doua oara cand imi spui?''Incep sa rad la cat de mult se mira.
''Nu stiu.Tu ce crezi?''Il intreb ridicand o spranceana.
Ma ridica pe blat si isi scufunda fata in gatul meu sufland un aer cald ce ma inmoaie pe loc.
''Am zis sa gatim...''Incerc sa spun,dar tot ce face este sa-mi sarute fiecare particica a gatului.
''Sa stii ca nu strica si putina distractie.Mancarea va fi mai delicioasa asa.''Trag de cureaua de la pantalonii sai si ii arunc fara sa ma dezlipesc de buzele sale ce continua sa le framante pe ale mele.Ii trag blugii nespus de stramti in jos si deja ii pot simti barbatia intre picioarele mele.Imi ridica rochia si trage puternic de chiloti rupandu-i si arucandu-i in chiuveta.Pentru numele lui Dumnezeu,exista podea!Chiar cand vrea sa intre mine,plansul lui Evelyn ma face sa tresar si sa-l imping pe Harry pentru a vedea ce a patit bebelusul meu.''Sa dea toti dracii!''Injura Harry nespus de nervos.
''Ma scuzati,domnule Styles,dar si dumneavoastra a-ti contribuit la facerea acestui copil,asa ca va rog sa nu va mai plangeti!In mare parte este vina dumneavoastra.''
''Ce sa spun,domnisoara Williams da-ti vina numai pe mine.Dumneavoastra a-ti nascut-o!''Se apara el.''Hai sa nu ne mai certam si sa vedem ce vrea ingerasul meu.''Zambesc atat de mult incat ma dor obrajii de fiecare data cand ii zice ingerasul meu.E un tatic nemaipomenit chiar daca uneori e mai lenes si nu vrea sa arunce un amarat de scutec in cosul de gunoi.
*
Dupa ce parintii mei au iesit pe usa,am fugit cat am putut de repede spre canapea si m-am aruncat in ea langa Harry care cred ca a adormit deja.A fost cu adevarat o seara lunga.Amandoi am contribuit si am reusit sa facem un minunat curcan cu legume la cuptor si tot nu-mi vine sa cred ca nu am ars bucataria de cand m-am mutat cu Harry.A propus asta,exact dupa ce am nascut fiindca a vrut mai multa intimitate si a crezut ca e mai bine sa ne crestem copilul singuri fara sa avem mereu un ajutor.Oricum bunica Carla nu uita niciodata sa vina de cateva ori pe saptamana sa-si viziteze nepoata,s-o alinte si s-o rasfete.
''Au plecat?''Mormaie si eu ii dau claia de bucle de pe fata.Il sarut usor pe frunte si el isi aseaza comod capul pe pieptul meu strangandu-ma cat de strans poate in brate.
''Sa nu ma lasi niciodata.''Spune cu o voce foarte joasa.E obosit la fel ca si mine.
