Insanity

/ prolog /

Îi mulțumesc vieții că mi-a oferit un creier defect, așa în cât pot vedea totul diferit, spun ei. Dar celor din jurul meu le era dificil cu mine, iar eu nu eram capabil să îmi cer scuze. Pentru asta, îmi retrag mulțumirile, viață, căci tot ce pot să fac e să stau și să privesc cum distrug totul împotriva propriei voințe, care oricum cred că s-a pensionat. Uneori, furia care îmi controlează corpul nici nu mă lasă să văd ce fac, îmi închide ochii. Tot ce mă lasă să fac e să văd distrugerile cauzate, lucru greu de suportat. Pot doar să văd cum oamenii sunt triști după, deși ar părea că eu sunt fericit pentru ceea ce am făcut. Singurul lucru pe care îl pot face ca să scap de acest eu, este să scap de mine cu totul, căci n-am vrut niciodată să fiu un om rău, ci am fost indirect controlat, știu asta.

______________________________________

uh, presupun că o să fie o altă carte ciudat de-a mea pe care nu o citește nimeni.