Colți III

Planul

Am inspirat adânc, totuşi sperând să nu fac prea mult zgomot. Aveam spatele lipit de trunchiul unui copac, și o bară de metal lipită de corp, în așa fel încât să-l pot mișca cu ușurință în orice moment. L-am privit pe Will, care era ghemuit lângă mine, apoi către ceilalți, care erau împărțiți în aria mea vizuală prin spatele altor copaci. Am mai așteptat câteva momente, înainte să văd semnalul luminos ales la comun acord pe care l-a făcut Jake cu lanterna telefonului, el și cu Alice fiind cel mai aproape de fostul oraș al vampirilor, unde păreau să se afle acum și anticii.

După un ultim schimb de priviri cu Will, ne-am ridicat, apoi pornind cu cea mai mare viteză, dar silențios încă, către dărâmături. Dar, să vă explic cum am ajuns la ideea sinucigașă de a merge la Antici, care probabil ne așteptau cu o armată de morți vii.

Eram în tren, dezbătând idei legate de sensul uciderii și învierii vârcolacilor și vampirilor, dar nu am ajuns la vreun punct comun. Singurul lucru pe care-l știam sigur era că bariera a revenit, sau poate doar parțial, iar asta nu putea fi altceva decât dovada faptului că Anticii au devenit chiar mai puternici.

Ceilalți pasageri fugiseră demult din tren, și nici nu mă mir. Locul ăsta mirosea ca și cum era o morgă, iar eu puteam fi cu siguranță confundată cu un zombie datorită mirosului 'splendid' lăsat de ultima mea victimă. Am scăpat o serie de înjurături colorate la gândul că tricoul meu cu fluturași era acum 'aromatizat' de amicul meu duhnitor.

Vroiam să părăsim trenul, prin prima ușă pe care o găseam deschisă, dar am fost opriți de un urlet. Când ne-am întors am putut-o vedea pe Jenna, privind cu spaimă una dintre creaturi care aparent nu a fost încă distrusă complect, apropiindu-se. Acum, nici nu puteam să-mi dau seama ce era, rănile provocate de noi în combinație cu putrefacția făceau ca acelui lucru să nu-i mai poată fi determinată originea.

-Fugiți! Am auzit-o pe Tay rupând liniștea, apoi un zgomot mai puternic. Se pare că Reb, Liam, Chris și Toby au reușit într-un final să deschidă un geam blocat din spate, care ne-a dat undă liberă să fugim. Urmam linia de tren pentru a ajunge la ieșirea din pădure, dat fiind faptul că această zonă ne era necunoscută tuturor.

Nu credeam vreodată că mă voi bucura atât de tare să văd șoseaua de intrare în oraș. Și nici nu credeam că mă voi bucura atât de mult când, ajunsă acasă, dau de apă și o tonă de săpun. Reușind în sfârșit să scot mirosul mortăciunii din păr mi-am luat niște haine negre și m-am dus să văd ce mai fac ceilalți, în camera de zi a casei lui Alex. Toți stăteau aparent liniștiți, cel puțin până ce liniștea a fost tulburată de Kim, care se ridică în picioare și porni înspre mine. 

-Credeam că nu mai ieși. A spus ea, și cu un zâmbet a pornit la rândul ei către baie. Eu am privit după ea o scurtă perioadă, înainte ca eu să mă așez în locul în care stătea ea înainte, între Reb și Chris. Mi-am dat jos prosopul din părul ud și l-am așezat pe umeri, ca să nu ud maieul negru pe care scria cu alb In memory of when I cared. I-am privit pe cei din cameră, apoi am întrebat întrebarea evidentă. 

-Unde sunt Jeff și Jenn? 

-Au ieșit până afară să discute ceva. A răspuns Toby, apoi ridicându-se și apropiindu-se de canapea, așezându-se lângă Chris, și în acest fel făcându-ne să stăm destul de înghesuiți. Păcat că nu a avut inspirația lui Liam, care stătea pe mânerul canapelei. 

Eu am încuviințat din cap, sperând ca oricine din cameră să înceapă vreo discuție, dar în schimb liniștea a rămas nezdruncinată. Am oftat ușor, lăsându-mă pe spate. Am rămas așa, cu ochii închiși, până ce un țipăt subțire, asurzitor, venit din baie, rupse liniștea pe bune. Mi-am deschis ochii, având deja un reflex de a sări în picioare. Nu eram singura, și în următorul moment deja goneam cu toții către baie. Sincer, nu aș fi făcut ce am făcut în mod normal, dar serios acum, de când nu am mai putut spune că lucrurile se întâmplă în mod normal? Am trântit ușa de perete, intrând prima în baia albastră. Era liniște. Prea liniște. Și, după câteva secunde mi-am dat seama de ce: Kim lipsea. Am făcut schimb de priviri cu Ann, observând doar apoi geamul deschis. M-am urcat pe marginea udă a vanei, pentru a încerca să văd pe geam vreo urmă de răpitor. Dar nici nu am ajuns bine, că un alt țipăt, mult mai puternic a venit de afară. Îmi puteam da seama că era al Jennei, fapt ce m-a făcut să acționez fără să gândesc. 

M-am sprijinit pe mâini, împingându-mă afară pe geam. Acolo mi-au trebuit doar câțiva pași grăbiți pentru a ajunge pe verandă, unde am putut vedea mai mult decât cei doi frați. Mai era încă o creatură, un fel de umbră ce părea să fi luat viață. Aceasta o ținea pe Kim, atârnată ca o păpușă de cârpă, doar de talie. Apoi, Jeff avea brațele întinse în fața lui Jenna, care stătea în spatele lui. Chestia neagră se mișca încet, întinzând un fel de mână către Jeff. Dar mâna trecu pe lângă capul lui, înspre sora acestuia. Fata cu păr albastru se dădu un pas în spate, dar cealaltă mână a umbrei se contorsionă până în spatele ei. Jennei părea să-i fie teamă să o și atingă, iar corpul meu nu vroia să reacționeze. Dar, ce aș fi putut face oricum? 

-Las-o pe ea! Măcar pe ea! Urlă cu o voce amară Jeff, către chestie. Nu cred că l-am mai auzit atât de determinat vreodată. Dar asta părea să o intrige pe chestie. 

Aceasta își întinse mai mult mâna, aproape atingând-o pe fată. Dar Jeff făcu un pas înspre fumul negru ce servea chestiei ca și braț. Acesta interveni între el și sora sa, trecând cu obrazul prin fum. Acesta se evaporă, dar și fostul vampir scoase un scâncet de durere. Am putut vedea apoi în locul în care fumul făcu contact cu obrazul lui o urmă de arsură, și abia atunci am observat și restul arsurilor lui Jeff, de pe brațe și picioare. Acest fapt m-a făcut să încremenesc de-a binelea. 

Apoi, imaginea terifiantă de a-l vedea pe băiat cuprins de întuneric mi se desfășura în față. Acesta urlă, iar mâinile cuprinseră și una dintre încheieturile fetei. Apoi, mai multe lucruri s-au întâmplat deodată. Chestia se ridică de la sol cu o viteză uimitoare, eu am sărit înspre ea. Mâna mea trecu prin încheietura chestiei de fum, și am căzut pe lemnul verandei. Mâna mă ustura extrem de tare, și când mi-am deschis ochii am putut vedea o arsură de-a lungul palmei, de la contactul cu chestia de fum. 

Și totuși, Jenna era ghemuită la nici un metru de mine.  M-am târât lângă ea, fata având genunchii strânși la piept, și capul îngropat în aceștia. Mâinile îi erau îmbrățișate în jurul picioarelor,  arsura de pe încheietura care i-a fost prinsă de bestie fiind irelevantă acum. Mi-am așezat o mână pe spatele dezgolit al fetei, simțind tremurul acestuia datorită plânsului până în măduva oaselor. 

-Îmi pare rău...am reușit să spun cu amărăciune, singurul gând pe care îl aveam fiind cel care îmi arunca în față faptul că dacă aș fi reacționat mai devreme chestia nu l-ar fi luat probabil pe Jeff, și poate reușeam s-o salvez și pe Kim. Asta, și încă un gând. Trebuia să-i salvăm, până nu va fi prea târziu. 

Băi, dacă se uită careva la serialul Scream: Doar mie mi se par dubioşi cei doi, Jake şi William, care au personalităţile ca şi cei din cartea mea, doar că inversat (adică Jake din serial are personalitatea lui Will din carte, o variantă mai badass totuși, şi invers).

În imagine este outfit-ul Melaniei. 

A, da. Și pentru fanii Teen Wolf, am publicat un fanfic, care e publicat și pe Quotev, Destiny. Dacă vreți, aruncați o privire. Ar însemna mult pentru mine :3