Pinocchio

 Din perspectiva lui Chanter

          Domnul Hobbs mă chemase de îndată în biroul lui frumos mobilat. Îmi ceruse să aştept cuminte în scaunul meu până dădea el un telefon. Asta şi făceam. Îmi ridicasem capătul rochiţei albastre pentru a nu se murdări de praf, iar acum stăteam cu mâinile încrucişate în poală, gata să îi dau raportul tatălui meu. Când am văzut că s-a oprit din vorbit şi a închis apelul spre Willis, m-am aplecat în faţă şi i-am înmânat foaia mototolită pe care îmi zisese s-o aduc.

L-am văzut cum o cercetează atent timp de câteva secunde şi în următoarea clipă îmi zâmbeşte larg:

 - Bravo, scumpa mea ! mă felicită tata, ceea ce mă bucură. Eşti sigură că la ora şase ţi-a spus fiul lui Louis Clark? se asigură tata.  Dau din cap în semn de afirmaţie şi zic sigură pe mine:

 - L-am întrebat de două ori şi a spus că tatăl lui va pleca să se întâlnească cu proprietarul hotelului " Charm " la ora şase, astăzi.

 - Asta e fiica mea! se mândreşte tata, trecând pe lângă scaunele din jurul biroului său şi venind la mine să mă mângâie pe cap într-un gest părintesc. Dar totuşi, continuă el, cum l-ai convins pe fiul lui să îţi spună? vrea să ştie. Îşi pune coatele pe masă privindu-mă calm, direct în ochi  şi aşteaptă răspunsul meu:

- I-am promis că mai târziu mă voi juca cu el, duc repede fraza la capăt.

După o pauză de câteva secunde, tata râde umplând totodată camera de zgomot, mă sărută pe frunte, mai apoi pe obraz şi după ce îmi dă ciocolata şi jucăriile promise, plec fără să mai zic altceva şi direcţia fiind casa lui Andrew.

Peste 5 ani

          Ca de obicei, de fiecare dată când domnul Hobbs are nevoie de ajutor cu distrugerea concurenţei, mă cheamă pe mine. M-am obişnuit de multă vreme ca domnul Hobbs să îşi pună bazele în mine şi în defectul meu,  din cauza căruia mi se spune" Pinocchio", încât doar  îmi inmână o foaie pe care era scris cu majuscule numele " Archer" şi eu am şi pornit spre camera mea pentru a mă gândi la un plan destul de bun încât să îi distrug compania.