Fiica soferului lui Niall Horan 2

Capitolul 17

Niall's POV
- Conduc eu? o intreb pe Kim dupa ce iesim din casa.
- Cum vrei.
- Bine , conduc eu de data asta.
Îi deschid portiera si o inchid dupa ce se urca in masina, apoi ocolesc prin fata si urc in locul soferului. Ies de pe alee, insa imi aduc aminte ca habar nu am unde este cimitirul, asa ca ma intorc spre Kim.
- Incotro?
Kim isi itoarce pentru o secunda privirea spre mine, apoi introduce adresa in GPS-ul de pe bord, iar eu pornesc in directia indicata. Sunt concentrat pe condus, insa dupa ceva timp o observ pe Kim sprijinita cu capul de geam si cu buza de jos tremurandu-i usor. Mainile ii tremura de asemenea in poala si dupa cat de mult o cunosc, imi dau seama ca in cateva clipe va plange daca va continua asa.
- Kim, iubito, linisteste-te.
- Sunt bine.
- Incearca sa nu te mai gandesti la lucruri triste, te rog, iubito!
- Ma gandeam la cat de frumos ar fi fost ca acum sa mergem sa o cunosti pe mama.
- Nu asta facem? Poate ca nu o voi vedea pe mama ta, dar ea ma va vedea si sper sa fie mandra si bucuroasa pentru noi. Ai sa vezi, asa o sa fie.
Nu suport sa o vad asa, sa o vad trista sau chiar plangand. Stiu ca inca nu a trecut peste accident, chiar daca au trecut ani de atunci, insa acea rana a ramas inca acolo, nu la fel de puternica, dar exista acolo. Vreau sa o vindec, sau macar sa o fac sa nu mai doara atat. Vreau ca pe fata lui Kim sa fie doar zambete sau lacrimi de fericire, nici de cum lacrimi de tristete. Imi doresc sa ii fiu alaturi si asta voi face. O voi face fericita si promit ca nu am sa o ranesc.
GPS-ul mi-a "ordonat" sa ma opresc in fata unei porti mari negre din fier, asa ca am parcat masina intr-un loc special amenajat. Am coborat amandoi din masina si am luat-o pe Kim de mana inainte sa intram impreuna in locul sumbru. Am mers in tacere pe langa ea si s-a oprit dupa putin timp in fata a doua placi din marmura neagra. Pe una dintre ele era scris Rita Nickelson, 26.04.1971-13.09.2011 , iar pe a doua scria Jay Nickelson, 20.8.1993-13.09.2011. Nu pot sa realizez ca accidentul a avut loc exact de ziua mea. Cat de urat poate fi asta. In timp ce eu imi sarbatoream ziua de nastere, doua vieti plecau de pe pamant. O poza a amandurora era pusa langa cele doua placi. Jay, un baiat saten cu ochi caprui care semana foarte mult la trasaturi cu Kim, iar Rita...Rita era o femeie foarte frumoasa cu un par saten, bogat, ochi verzi si patrunzatori si buze frumos conturate. Acum inteleg cu cine seamana Kim si de ce este atat de frumoasa. Mama ei a fost aproape la fel de frumoasa precum fiica ei, dar nu la fel de frumoasa.
Ma uit la Kim si o vad cu lacrimi pe obraji, asa ca o trag spre mine si îi inconjor talia cu mana mea.
- Mama, spune ea tragandu-si nasul, am venit sa te vizitez. Imi pare rau ca am venit abia acum, dar stiu ca tu ai vazut ce a fost in viata mea. Uite, mama, el e Niall si a venit sa te cunoasca si sa iti ceara binecuvantarea. Ma iubeste si eu il iubesc, dar avem nevoie de parerea ta.
- Doamna Nickelson, am venit cu fiica dumneavoastra ca sa va vorbesc. Poate ma auziti de acolo de sus, iar daca o faceti, vreau sa stiti ca va sunt recunoscator pentru existenta fiicei dumneavoastra. Am realizat ca este cel mai bun lucru, cea mai buna persoana din viata mea. Va multumesc din suflet pentru ca ati adus-o pe lume si in viata mea. Va promit ca voi avea grija de ea mai mult decat orice si am sa o iubesc mai mult decat pe mine insami. Tu, Jay...sper ca si tu ma auzi. Ai o sora minunata, sa stii. Sunt sigur ca voi doi va iubeati mult si va intelegeati foarte bine, insa iti promit ca nu o sa fiu pentru ea doar un iubit bun, o sa fiu un prieten, un frate bun. O voi intelege, sustine si ajuta oricand va avea nevoie de asta. Voi avea grija de ea, promit.
Kim izbucneste in lacrimi si ma strange si mai tare in brate. Un fior, un vant usor trece pe langa noi, parca inconjurandu-ne, iar Kim tresare.
- Mama, acum sunt medic. In sfarsit voi salva vieti. Imi pare rau ca nu am putut face asta cand voi aveati nevoie, insa poate ca asa a fost sa fie si poate ca asta a dus si multe bucurii, nu doar tristete. Uite, mama, uite, Jay, am gasit in sfarsit un barbat care sa ma iubeasca cu adevarat. Niall ma iubeste, mami si eu il iubesc. Avem nevoie si de binecuvantarea ta, dar...
Acel fior apare din nou, parca mangaindu-ne fata si mainile impreunate,apoi dispare din nou.
Kim schiteaza un zambet, apoi se intaorce spre mine.
- Daca as crede in spiritism, as zice ca adierea aia era mama. spune ea serioasa spre mine. Ai vazut, m-a mangaiat pe fata, apoi ne-a atins mainile impreunate. Nu cred in chestii de genul, dar a fost destul de ciudat.
- Stiu, iubito, stiu. Vrei sa mai stai?
Arunca o ultima privire spre cele doua placute, apoi se reintoarce spre mine.
- Hai sa mergem.