Adevărul

101 22 0
                                    

Ajung la şcoală şi o vad pe Daniela şi îmi amintesc ce am văzut aseară şi mă speriu, nu ştiu ce să fac, vine un profesor din spatele ei si o trimite în clasă. Daniela este colega ei de clasă. Daniela stă lângă geam şi Camelia stă pe mijloc.

„Nu ştiu ce am văzut aseară sau ce pretind că am văzut, dar ştiu că ea nu mai avea puls. Dacă era moartă ce caută aici şi de ce este aşa de palidă, şi de ce are un medalion cu un liliac?

- Camelia! Camelia! Camelia!

- Da. Am răspuns agitată. Trezindu-mă din vis.

- Fii atentă la tablă da?

Am dat din cap, fiind atentă la lecţie.

De câteva zile Daniela se comportă ciudat şi arată ciudat. Este din ce în ce mai palidă, nu tare vorbeşte, nu merge afară, este mai retrasă, şi poartă un colier cu liliac care mă sperie. Poate este bolnavă, poate.

Se sună Camelia îşi face ghiozdanul. O vede pe Daniela plecând, şi ea o urmăreşte să vadă unde merge. Daniela îi simte sângele lui Camelia, dar se preface că nu ştie nimic. Merge la o casă pustie de la marginea oraşului.

- Bine ai venit Daniela

- Salut.

- Cine este prietena ta?

- Ea este Camelia.

- Cum ai ştiut?

- Te-am simţit după miros.

- Tu eşti tipul din seara aia.

- Deci pe tine te cheamă Camelia.

- Da. Dar pe tine cum te cheamă?

- Eu sunt......

- Lasăl pe el. eu sunt Vlad.

- Mă bucur de cunoştinţă.

- Vlad! Las-o în pace da? Că altfel îţi rup capul.

- Gata Vlad, Daniela, calamaţivă.

În acel moment eu am încremenit eram foarte speriată, nu ştiam ce să fac? Să fug. Să urlu, să încerc să îi omor sau ce? Inima îmi bate tare mâinile îmi transpiră, şi tremur umpic.

- Ce sa întâmplat Cami?

- N-n-n-n-nimic.

- Eşti sigură?

- Da. Nu. Cred. Poate. Nu ştiu?

- Îi este frică acum eşti la mâna mea

- Nu nu sunt. Scot din geantă un pistol şi îl îndrept spre el.

- Bine se pare că tot timpul eşti înarmată.

- Tatăl meu m-a învăţat să nu las garda jos niciodată.

- Aaaaa interesant.

- Zimi repede cum te cheamă.

- De ce te interesează?

- Că tu îl ştii pe al meu.

- O să ţil spun mâine când mergem la un suc.

- De ce? Las arma jos şi o bag înapoi, în ghiozdan.

- Eu sunt un vampir manierat am maniere. Ne vedem mâine la 1 am să te i-au de acasă.

- Ce naiba se petrece?

- Haide Cami am să îţi explic eu pe drum.

- OK ai multe de explicat.

- Ştiu dar numele lui tot nu ţi-l spun.

- La naiba.

- Tipul cu care ai tu mâine întâlnire.

- Nu este o întâlnire!

- Bine cum zici tu. Deci el face parte dintr-un consiliu al vampirilor, el este şeful consiliului, adică toţi trebuie să nu supunem lui vrem sau nu vrem.

- Aaaaaaaa deci de asta tu cu Vlad nu vaţi mai certat când el a spus să vă calmaţi.

- Da exact. El trebuie să aibă grijă de toţi vampiri existenţi şi suntem destul de mulţi. Este o persoană bună, manierată, este frumos, chiar dacă suntem vampiri avem sentimente depinde de oameni dacă sunt buni sau răi. Vezi tu ai fost bună şi noi ne-am comportat frumos cu tine.

- Aşa este.


Loving a vampireWhere stories live. Discover now