Ultimul Om De Pe Pamant

IV Baza 8

* PAC *
Inima imi bate cu putere . Respir greu si des . Ceva nu e bine , nu simt nimic . Nici macar nu am apasat pe tragaci . Ce s-a intamplat ?
Brusc , aud pasi apropiindu-se de mine . Cred ca asta-i sfarsitul
- Hei , esti bine ?
O voce firava , cel mai probabil a unei fete , se aude din fata mea
- Da .. ii raspund .
- E ok acum , am eliminat toti mergatorii din zona .
Deschid ochii . In fata mea , ca un inger , parca venit special pentru mine , se afla ea . O fata cu parul de un roscat aprins , care lucea in lumina razelor de soare intrate prin geamurile sparte . Ochii de un albastru deschis , ca si azurul cerului , ma priveau indelund
- Cum te numesti ? intreaba ea in soapta apropiindu-se usor de mine .
- Daniel . Daniel Luca .
- Alexandra , imi zice afisand un zambet cald . Hai sa te prezint echipei .
- Echipa ?
- Da , am ramas doar 8 din cei 200 cati eram , zice ea iesind din camera . Mergatorii .. Aia care te-au atacat erau cativa dintre ei ..
- Imi pare rau ..
O urmez in liniste
- Uite aici , este echipa Bazei 8 , zice ea aratandu-mi un grup de oameni echipati calumea . El e Alice Maplestrike . Noi ii zicem Ace
- Salut , zice tipul zambind .
- Salut , ii raspund usor , afisandu-i acelasi zambet .
- El e Stefan Dumitrescu , un adevarat campion la omorirea mergatorilor cu sabia .
- Hei , bine ai venit ! imi ureaza el , scotand o casca de telefon din ureche
- Mersi , ii raspund uitandu-ma mirat la katana sa lustruita .
- El , e Andrei Voi..
- Andrei ? Nici nu te-am recunoscut , o intrerup brusc pe Alexandra . Esti viu !
Bucuros din cale-afara , merg usor spre el . El isi intoarce capul si striga
- Dan ? Nu pot sa cred ca tu esti ! Te-ai schimbat mult !
Ajung la el si il imbratisez frateste . Era cel mai bun prieten al meu din 5-8 .
- Continuand , zice Alexandra zambind . Vad ca il sti pe Voinic , el e generalul acestei baze . Toti il urmeaza fiindca e cel mai apt pentru acest post .
Intre timp , alti tineri armati vin spre noi .
- Ei sunt cei 4 membrii ramasi : Diana Serafimescu , Timeea Firea , Claudia Borza si Eduard Cosma , de la stanga la dreapta .
- Salut , spun cu totii in cor .
- Salut , le raspund cu acelasi ton vesel .
- Ei , Dane , zice Andrei . Cum de ai ajuns tu aici ?
- V-am urmat marcajele lasate pe autostrada .
- A , da ma . Am uitat de alea . De cand a murit mare parte din echipa , nu am mai gasit alti supravietuitori . Hai cu mine , imi zice el usor . Iti vom pregati o camera .
- Mersi , dar nu te strofoca prea tare , nu am preferinte .
Urmandu-l si discutand , ajungem la un hol
- Aici vei sta tu , spune el calm , aratand spre o usa cu inscriptia ,, 9 ,, .
- Fa-te comod . Eu ma duc sa imi vad de ale mele . Pe mai tarziu .
- Pe mai tarziu , ii raspund .
Deschid usa si intru nesigur in camera . Privesc in jur si nu imi vine sa cred . Parca as fi la hotel . Camera asta e chiar mai luxoasa decat fosta mea casa . Are un pat cu apa , un TV functional , o biblioteca imensa si un scaun de masaj
- Uau , ma trezesc eu exclamand .
Ma asez usor pe pat si ma uit la ceas , 21:13 .
Lasandu-ma pe spate , ma gandesc la cele intamplate si zambesc
- Pana la urma , nu sunt singurul om de pe Pamant ramas in viata .

SFARSITUL CAPITOLULUI IV

Kaanza Kun