Love or Hate?(1D Fan Fic)

Capitolul 11- Goodbye Edward!

Capitolul asta a venit mai repede ca niciodata ,va pup!Aveti o poza cu Ed

‚’’-Louis al tau nu mai e de cand  ai avut mai multa incredere in ‚’’iubirea ta’’,Taylor!’’

Cuvintele lui Louis m-au zgariat pe creier,dintre toti baietii el a fost mereu cel mai apropiat de mine,mereu m-a inteles ,eram foarte uniti,si aveam incredere sa ii spun tot,doar ca atunci cand a aparut Taylor,chiar m-am indragostit,iar Louis zicea tot felul de lucruri precum ca ea ar fi vrut sa cante cu mine si sa ies din One Direction,dar eu nu l-am crezut ,dar in cele din urma ,s-a intamplat exact cum a zis Lou,iar cand m-am dus sa imi cer scuze,ne-am certat foarte rau,ca  niciodata,iar de atunci tot asa indiferenti suntem unul cu altul...Dar nu credeam ca va ajunge sa fie invidios pe ‚’ele’’,mai ales ca tinea la Lexy ...

-Okay,dar ce legatura am eu cu ele?De ce vrei sa le impiedicam?

-Nu doar eu,toti vrem asta...Chiar imi e greu,dar nu putem sa ne pierdem faima pentru o aventura de o saptamana...defapt ce aventura? Doar nu s-a intamplat nimic

-Si ce vroiai sa se intample?Vroiai sa te culci cu Lexy?Ha?Tu te auzi?

Cu asta l-am inchis.Se uita stanjenit in jos.Stia ca exagerase si se simtea vinovat.

-Ma bucur ca ai priceput.am zis dezamagit plecand in camera mea,toti ceilalti au ascultat conversatia noastra dar nimeni nu a indraznit sa intervina,stiind ca eu si Louis ne rezolvam singuri problemele.Doar ca de data asta chiar eram dezamagit,si nu numai de el,dar si de mine,eram dezamagit pt  ca nu puteam sa ma duc la Sarra si sa ii spun ce simt..

~SARRA’S POV~

Deja ma simteam ca o vedeta,toata lumea ne aplaudase ,eram foarte fericita,toate eram foarte fericite.Inclusiv Ed...acum aveam sa ne plimbam prin Londra 2 saptamani pana cand se vor termina preselectiile in toate orasele...

Seara la hotel:

Am fost la Alexa si la Lexy in camera sa le arat ce negativ am descoperit,acum ma indreptam spre camera mea linistita,cand deodata dinauntru am auzit niste tipete,era Ed...am intrat rapid,era pe jos si se tinea cu mana de burta tipand,am alergat la el luandu-l in brate:

-Pleaca de aici!mi-a zis *stiam ca nu vrea sa il vad asa*

-Nu plec!Spune-mi cu ce sa te ajut,ce te doare!

Nu mi-a zi nimic,se abtinea din greu sa nu tipe de durere,eu am inceput sa plang,spunand :

-Te rog,te implor,spune-mi ce te doare...nu am mai asteptat nici o secunda si am sunat ambulanta care a ajuns in 5 minute....Le-am spus fetelor sa ramana la hotel,iar eu m-am dus cu Ed la spital

'La spital'

Imediat ce am ajuns acolo,o asistenta l-a dus pe Ed intr-un cabinet bine echipat,inainte de al consulta o doctorita tanara si foarte draguta a venit sa ma linisteasca.Am rugat-o sa ii spuna lui Ed ca e ceva temporal indiferent de ce ar avea si sa imi spuna mie adevarul.

Dupa vreo 30 de minute de asteptat la usa,Dr Parks,a iesit,eu ridicandu-ma in picioare:

-E grav?am intrebat speriata

-Banuiesc ca stii ,ca are cancer,nu?

-Da,din pacate

-Lui i-am spus ca e normal si ca se vindeca,dar adevarul este ca boala sa a intrat in ultimul stadiu,si ca ar fi bine sa ii faci restul zilelor cat mai frumoase

Am inceput sa plang,doctorita m-a imbratisat si a inceput sa ma consoleze spunadu-mi ca asa a fost sa fie si ca Dumnezeu l-a vrut mai devreme acolo,dar nu am fost prea atenta.