Capitolul 10

12 6 0
                                    

Pov. Dav
Pe holurile spitalului era multa agitatie. Oameni raniti care veneau din toate partile orasului. Parinti si prieteni disperati.
Asa eram si eu. Disperat. Stateam de cateva ore in spital si nu aflasem nimic de ea.
.......Dupa o ora....
O asistenta iese din salonul Annei.
Asistenta: Domnule fata dumneavoastra s-a trezit.
Mi-ar fi placut sa fie fata mea.
Eu: Multumesc! Pot sa intru?
Asistenta: Desigur
Am intrat incet in salonul Annei.
Eu: Hei Anne! Cum te simti?
Ea se intoarce spre mine. Eram socat. Avea vanatai pe tot corpul.
Cand m-a vazut s-a pus pe plans. Sincer si mie imi venea sa plang stiind ca ziua urmatoare avem sa plec in California.
Anne: Nu ma simt bine deloc. Vreau acasa.
Eu: Bine plecam imediat.
Am fost surprins cand brusc a zis nu.
Anne: Nu. Vreau la casa mea. Cea din copac.
Eu: Anne eu trebuie sa plec maine in California si nu te pot lasa acolo.
Anne: Stiu. Dar am acolo jurnalul.
Eu:Bine atunci. Mergem sa il luam.

A startling lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum