O Zi Si Încă Una

Pamantul

  Am mai discutat cu Dylan după plecarea lui Baltazar.Cred ca noi am avut cea mai linistită discuție ceilalți tinand si gesticuland unul la celalalt.

   Ne-am strans inapoi in mijlocul camerei.Si am inceput sa ne plângem unii la altii.

   ''-Eu as fi preferat cu tine Azura!''a zis Marc fara sa se rețină.

  ''-Da poate si eu voiam cu Dylan!''a zis Acua nervoasă.Ce imi place sa o vad asa.

  ''-Gata!''a strigat Dylan.'' Nu contează care cu cine e in echipa!Baltazar ne-a pus asa dintr-un motiv!Sa învățăm unii de la altii!''a zis uitanduse la mine si zâmbind cald.Gropitele lui ma făceau sa ma topesc.Nu mai auzeam nimic in jur.La un moment dat il vad pe Dylan gesticuland in fata mea.

  ''-Azura!Ai auzit?'' A strigat Dylan la mine.

  ''-Da!Nu!Ce?'' Am zis confuză.

   Baltazar ne-a întrerupt in timp ce Dylan încerca sa îmi explice ceea ce zicea mai devreme.Baltazar părea foarte supărat.

   ''-Marc!''a zis Baltazar aruncandu-i o privire cu subînțeles.Marc a dat aprobator din cap.Ochii lui albăstrui s-au facut argintii.Părul lui blond si rebel a inceput sa zboare in toate direcțiile emanand un fel de unde si o briza usoara.

   A cazut a pământ tinanduse de cap.Asa pat ea mereu când încerca sa vadă in viitor.De aceea niciodată nu venea cu noi in misiuni.

   ''-In New York!''a zis Marc scajnind din dinți.

  ''-Azura,e rândul tau!''a zis Baltazar.

   Mereu când auzeam aceste cuvinte un fior de nerăbdare imi strapungea tot corpul.Am dat afirmativ din  cap si ma îndreptăm spre platforma de transfer.Când trebuia sa mergem intr-un loc îndepărtat ne puneam pe ea.Era facuta dintr-un cerc de cristal pe pamant pe care Baltazar l-a vrăjit împreună cu Flora ca misiunile noastre sa fie mai usoare,sa nu mai trebuiască sa asteptam pe unu din ei sa vina sa facă vraja de teleportare sa mergem si sa transmitem prin telepatie ca am terminat misiunea.Uneori mai aveam si asa fiindcă ne mai prosteam in sală de antrenament si crăpat cristalul.
    Am luat brățară de la baltazar,mi-am activat costumul de misiune si m-am suit pe platforma.Am format coordonatele pe brățară si am inchis ochii,tot ce mai auzisem a fost un ''Bafta!''.Simteam furnicaturi in tot corpul dar nu am vrut sa stric farmecul fldrumului asa ca nu am deschis ochii.

    Când furnicaturile s-au oprit am stiut ca am ajuns.Când am dat sa deschid ochii un vânt rece parca imi tăia respiratia.Eram pe acorisul unei clădiri.Desi bătea vântul de parca era crivat nici de cum vânt,nu simteam nimic datorită costumelor croite de mine,Flora si Ella care sa ne ajute in misiuni.Era din piele neagră,mult pe corp si in picioare niste cizme care erau foarte usoare.Părul imi era liber,fluturând in bătaia vântului.Am încercat sa comunic cu cei de acasa dar telecomunicatiile erau oprite.Am încercat telepatia dar nici aia nu functiona.Am încercat sa îmi dau seama ce si pe cine trebuia sa salvez.Dar orasul era atât de linistit.Bine,in afara de claxoanele infernale si de sirenele care sunau întruna,pot spune ca era linistit.

   Am simtit un fior puternic in mana dreapta pe care aveam semnul.Stiam ce inseamna si îndată am simtit o picătură rece in palma.

    Începuse de-a binelea sa ploua dar nu aveam treaba.Stăteam pe margine clădirii la o înălțime destul de mare asteptând sa se întâmple ceva.Dar nu avea sa se întâmple niciun accident.Cred ca puterile lui Marc s-au dereglat.M-am ridicat încet de pe marginea clădirii si m-am întors cu spatele pregatita sa plec,dar nici Marc nici Baltazar nu greseau niciodată in privința misiunilor.

   Un sunet ascutit mi-a întrerupt firul gândurilor.Era scartaitul roților unui tir.M-am îndreptat spre marginea subreda a acoperișului clădirii si l-am vazut.Un tir de trei metri era pe cale de a se rostogoli pe marginea unui pod din apropiere.
 
    Mi-am luat avant si am sărit aterizînd pe asfalt si făcând un crater imens in el.Fugeau spre tir.L-am  prins de partea cu care urma sa iasă prin parapetul podului si am inceput sa opun rezistența.Alunecam.Imi trebuia mai multa puterea.