Capitolul 2

44 10 2
                                    

-Poftim?Nu ești normal omule!Delirezi?Ești pe droguri?!
-Mie-mi spui că delirez, dar până la urma urmei i-ai văzut și tu.
  OK...tipul âsta mă calcă pe nervi!Deși are dreptate.
- Bine, scuze!Dar acum ce facem?Vom sta aici pentru vecie?
- Normal că nu!Ne interesăm despre ei.
- Vrei să-mi spui că mergem la bibliotecă?spun entuziasmată.
- Da, la biblioteca orașului!
După ceva timp de mers pe jos am ajuns la mica biblioteca ce aparținea orașului nostru.
- N-am mai fost de mult aici.
Mă uit atentă la micile detalii prinse de pereți.Erau vechi,câteva erau chiar noi făcând ca această instituție să pară oribilă.L-am lăsat pe el să intre primul pentru a ne asigura de prezența sau nu a monștrilor.Tot cred că e o tâmpenie raza asta!Adică cine ar crede în demoni și unde supra mistice, buu, foarte înfricoșător.
Mâna lui mă trage înăuntrul bibliotecii.Am început să tușesc,totul era prăfiut,demodat și nelalocul lui.
- Hei ești bine?
- E prea mult praf, și dau cu mâna prin fața nasului pentru a alunga particulele acelea blestemate.
- Mhm, înțeleg.Oricum, mă apucă din nou de mână, știi unde e secția de mitologie?
- Te aștepți să știu?Eu nu citesc mituri prăpădite.
- Miturile âlea prăpădite o să te ajute să scapi cu viața.
Se înșeala, știam că am să mor.Eram doar noi doi contra lumii.Chiar se așteaptă să supraviețuim, să găsim leacul acela cum se găsesc în filme și să ne mărităm pe o plajă din Hawaii? Greșit,o să avem un "bad end" sau un "the end"...
- Dacă zici tu...Și nu, nu știu unde se află secțiunea aceea.
- Noroc că pe telefonul meu am o aplicație cu lanternă!zice vesel.
Am folosit imitația de lanternă și am găsit ceea ce ne trebuia.Ei bine el citea fiindcă eu n-am habar latină.
- Deci mister deșteptățilă, ce facem acum?
- Păi se pare că m-am înșelat.Numărul de satanaiști a ajuns la 666,știi ce înseamnă asta, nu?
- În primul rând asta e o prostie, în al doilea rând,da știu ce înseamnă și în al treilea rând, SUNT ATEE!
Băiatul oftează și citește pagina următoare mijindu-și ochii.
- Ce?Ai gãsit în sfârșit adevărul despre biblie?
- Nu, încetează!
- Fie..., zic sarcastică.
- Uite...Spune-mi cum te cheamă.
- Leslie.
- Ok, eu sunt Max.
- De ce m-ai întrebat?
- Voiam să știu cum te cheamă.Uite, vezi, și-mi arată cartea, astea sunt numele noastre.
- Suntem proscriși?
- Poate.
Am stat puțin și am meditat.Poate nu mai sunt atee.

Hide & SeekWhere stories live. Discover now