The girl in the back (Zayn Malik fan-fiction)

Capitolul 2- După ce am ajuns acasă

Îmi ridic telefonul care suna în continuu și observ numele lui pe ecran. Nu știam dacă să îi închid sau să îi răspund, așa că pur și simplu l-am lăsat să sune. M-am odihnit pentru încă câteva minute apoi m-am apucat de temele pe care le aveam pe ziua următoare. Termin rapid așa că am timp să fac o plimbare cu cel mai bun prieten al meu, Liam. Îl sun și stabilim locul întâlniri, apoi mă pregătesc și pornesc pe jos spre parcul în care ne-am petrecut copilăria împreună.

-Hei! *strig când îl văd și fug la el îmbrățișându-l*

-Bună. *îmi zise râzând și răspunzând la îmbrățișare*

Stăm câteva secunde îmbrățișați apoi el rupe tăcerea întrebându-mă ce mai fac și cum de nu m-a văzut azi prin liceu iar eu răspund printr-un simplu "sunt bine, doar îmi era somn". Replica care mă scoate mereu din situații ca asta..

Petrecem împreună câteva ore în care povestim ce s-a mai întâmplat, îmi povestește despre noua lui prietenă și cum s-au cunoscut. Obișnuiește să îmi spună tot ce face sau ce i se întâmplă, iar eu la fel, dar acum nu aveam puterea necesară să îi explic tot. Știe ce s-a întâmplat la cabană, dar nu i-am spus că Zayn încearcă să-mi vorbească. Poate e doar în capul meu, atunci Liam nu ar fi nevoit să afle.
Ne plimbăm liniștiți, numele iubitei lui îmi apare de prea multe ori în minte, dar îl las să continue. Mă uit în jur și observ jacheta neagră a lui Zayn.. Mă opresc brusc, iar Liam se uită confuz la mine.
-Ce s-a întâmplat? *își așează mâna pe umărul meu și privește nedumerit în jur*
-Eu.. Ăă.. Mi-am amintit că am un proiect la fizică de făcut.. *mint și mă întorc rapid în partea opusă*
-Valeria! *aud o voce rârâită din spatele meu și îmi pun mâinile pe față*
Liam se întoarce și îl vede pe Zayn, iar eu încerc să îmi mișc picioarele din loc și să mă ascund cât de repede pot. Fug în scara primului bloc pe care îl văd, iar Liam mă urmează. Urc la ultimul etaj și mă sprijin cu spatele de un perete.
-Ăsta e proiectul tău la fizică? *aud râsetul prietenului meu și scap un zâmbet*
-Păi.. Chestia e că îmi e frică să dau ochii cu el. *mă uit spre Liam* Și am impresia că el urmărește ceva la mine.. *arunc o privire spre micul geam din perete și îl văd pe Zayn intrând singur în clădire*
-De ce nu mi-ai spus? *cel mai bun prieten al meu mă privește dezamăgit, iar eu nu pot spune nimic* Credeam că suntem prieteni.. *se îndepărtează ușor*
-Suntem. Și ești singurul căruia i-aș spune, dar mă gândeam că poate e iar ceva în capul meu.. Știi cum sunt eu..
-Știu.. Și de-asta era bine să îmi spui. *își așează mâinile pe umerii mei*
Ne zâmbim reciproc și observ cu coada ochiului o umbră pe scări. Ne uităm amândoi spre umbra aceea și îl văd pe Zayn venind spre noi. Se uita urât spre noi sau... spre Liam?
-Cine ești și ce cauți cu ea aici? *Zayn se răstește spre Liam*
Mă așez în fața lui Liam și încerc să îl îndepărtez pe băiatul care se lua de el. Îmi așez mâinile pe pieptul lui ca să îl împing în spate, dar realizez că era prea puternic pentru mine.
-Zayn.. El e cel mai bun prieten al meu, Liam. *reușesc să zic într-un final*
-Ah, deci acum știi să vorbești? *Zayn se uita de sus la mine, iar eu înghit în sec* Voiam doar să ieșim împreună afară ca să ne cunoaștem..
Îmi iau mâinile de pe Zayn și îi arunc o privire prietenului meu. El ridică din umeri, iar Zayn ne urmărea așteptând un răspuns.
-Cred că putem ieși cândva.. *zic cu o voce slabă mușcându-mi buza*
-Ce spui de.. Acum? *râde ușor*
-Eu am plecat. *Liam ridică mâinile în aer și se îndepărtează ușor, iar eu îl privesc în timp ce ușile liftului se închid*
Mă dau puțin în spate și simt peretele rece. Zayn se uita la mine, iar eu nu știam ce ar trebui să fac. Nu mai rămăsesem singură cu vreun băiat în afară de Liam, iar asta făcea totul destul de ciudat.
-Ei bine.. Vrei să ne plimbăm în parc? *zâmbește ușor*
Simt accentul pus intenționat pe ultimul r și dau aprobator din cap. O iau înainte spre lift, iar el mă urma. Apăs pe butonul care indica parterul și aștept ca ușile să se închidă și să ajung cât mai repede jos. Liftul micuț îl adusese prea aproape de mine și îi puteam simți respirația pe fața mea. Se apropia tot mai mult, iar atunci ușile se deschid și mă strecor pe lângă el afară din lift.
Ne plimbăm în parcul din apropiere pentru câteva ore, timp în care eu îi ascultam poveștile stupide despre cât de vrut e de fetele de vârsta noastră. În final mă conduce acasă, stăm în fața casei și ne privim reciproc. Aveam presimțirea că știe că îl plac, dar totuși încerc să nu-i arăt asta.
-M-am simțit bine azi. *zâmbește* Sper că o să mai ieșim cândva.. Și că nu o să mă mai ignori.. *mă privea cu o curiozitate vizibilă*
-Nu promit nimic.
Râd ușor, apoi dau să plec, dar mâna lui mă oprește. Îl privesc, iar el mă îmbrățișează apoi îmi lasă un sărut pe frunte.
-Ai grijă de tine. *spune și pleacă în grabă*
-Și tu.. *zic mai mult pentru mine și intru în casă*
Observ ora târzie și mă strecor în camera mea, sperând că ai mei dorm. Ajunsă sus, închid ușa și îl sun pe Liam să îi povestesc tot ce s-a întâmplat după ce el a plecat.
___________________________________________________________________
Heeei, lovers! După o perioadă lungă de inactivitate m-am gândit că ar fi cazul de o noutate pe aici. Îmi pare rău că a durat atât. Aștept niște păreri! :*