Capitolul 17

12 10 0
                                    


Avram: O sa-i spui asta si tarului,care nu va fi de acord cu decizia ta !

Ivan: Aha..deci tu ai inca legatura cu tarul..Si va trebui sa ii cer socoteala lui ?!

Avram: Da.

Ivan: Asta ti se pare normal ? Aici ti-ai aratat adevaratul spirit parintesc,adica niciunul !

Dupa asta,Ivan se intoarce la masa,asezandu-se langa Amalia.

Doctor: Piotr e mai bine,dar nu-l puneti sa se ridice.

Ivan: Bine.

Amalia: S...salut..

Dimitri era fericit.

Avram: Sper sa va placa mancarea,a facut-o sotia mea.Deci..cum e situatia pe front ?

Nicolae: Nu prea buna,germanii avanseaza,si niste insurgenti incep sa faca haos prin Rusia.

Avram: Tarul stie despre asta ?

Nicolae: Nu..o sa ma intalnesc cu el in curand.

Avram: Mhm...Stii,eu ma gandeam cev..

Ivan: Eu cu Amalia vrem sa ne mutam in Petrograd.

Avram: CE ?!

Nataschia: Cum adica ?

Dimitri avea un ranjet malefic,era fericit,distrusese prietenia dintre Ivan si familie.

Trec cateva ore de vorbit foarte strict,din cauza raportului dintre Ivan si Avram,si este 23:45.

Ivan: Mai e un sfert de ora..Speram ca acest an sa ne poarte noroc ! Speram sa se termine odata acest

cosmar !

*Peste 15 minute,00:00*

Se audd oamenii care striga afara,este 1916 ! Toti abia asteapta sa se termine cosmarul trait de toata

lumea.Ivan cu Amalia se retrag dupa cateva ore,plecand spre casa lor,mai departe de cea a parintilor.

Avram: Sa tii minte ce ti-am spus,Ivan,ii spune tatal lui luandu-l de brat.

Ivan: O sa vezi tata,o sa vezi.



Frontul IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum