Când voi muri ...
Nu plângeți la mormântul meu,
Căci eu, am sădit lacrimi și durere.
Nu mă chemați din visul meu,
Am fost coșmar și amăgire.
Vreau o coroană de spini pe cruce să-mi lasați,
Și multe cuie în coșciug să îmi băgați,
Fără lumină, n-a fost pentru mine,
Pradă frigului și întunericului ce vine.
N-am aripi să mă înalț, am plumb în picioare,
Și oase fragile, topite de soare,
Am carnea bătută și inima moale,
O gură pocita de păcate mortale.
Râd ! ...Cu ochii închiși și fără sclipire,
Mi-am închis de mult timp, ultima ieșire.
Nu am regrete, nu îmi cer iertare,
Și tot ce-am făcut a fost învățare,
Se zice de blesteme, cred acum în ele,
Că n-am fost sortit, nici urmă de stele,
Nici urmă de ele la nașterea mea,
Aveam degete încrucisate, picioare, mâna mea.
Râd ! ...și fac cu ochiul celei ce vine,
E neagră morugă, fără semne divine.
Un ultim adio și pa, am plecat,
Ne vedem dincolo, pe pământ am semnat !
