Ropotele de aplauze au incetat sa mai rasune in imensa incapere.Ceremonia debuteaza cu un discurs din partea preotului ce pare a fii destul de neinteresant.Stresul ma provoaca sa imi inchid ochii si sa incerc sa imi calmez lacrimile si gandurile ce curg neincetat inauntrul meu,nemaiauzind nimic din ce se vorbeste.Simt cum sunt zguduita la un moment dat si imi deschid ochii instant,dand de privirea nedumerita a parintelui.
-Uhm,ati putea sa repetati inca o data. Emotiile m-au coplesit incat am pierdut firul.
Acesta ofteaza scurt si isi reindreapta privirea catre cartea sa groasa,oprindu-se din nou si dandu-mi de inteles ca trebuie sa dau un raspuns. Inghit in sec si tac pentru ceva vreme,gandindu-ma la consecinte,fiind putin impulsiva deoarece toata sala asteapta verdictul meu,iar eu sunt in pana de idei de ceva momente.
-Eu...voi,adica vreau sa..ahh
Oftez din nou,deoarece lacrimile ma rapun din nou,fiecare cuvant parca sugrumandu-ma in timp ce incerc sa il rostesc.Palmele imi transpira,iar obrajii simt cum imi iau foc,sangele parca vrand sa imi explodeze.Tot ce imi trece prin minte acum sunt imagini din trecut cu tatal meu,eu fiind singura sa scapare.
Chiar,in momentul in care voiam sa aprob,usa Bisericii se deschide,multimea aflata in sala incepand sa tipe datorita chipurilor lor fioroase,se apropie din ce in ce mai mult de altar,facandu-l pe preot sa se ascunda.
-Imi pare rau,dar nu te pot lasa sa faci asta...
***
25 iunie 1675
Pescarusii zboara deasupra marii fara nicio ezitare,in speranta de a gasi hrana. Soarele,atinge lin cu razele sale intinderea albastra,asimilandu-se cu cerul datorita culorii deschise ce ii face sa se asemene,formand un contrast superb. Aceasta zi pare atat de splendida,perfecta pentru a analiza toate aspectele necunoscute mie.Pana sa ajung pe mare,nu mi-am imaginat vreodata ca voi fi atat de atrasa de ea,de misterele ce le ascunde in adancul sau.
Deodata,o bubuitura ma face sa tresar de langa mica fereastra rotunda,ce imi deschidea un intreg orizont,zarind cativa servitori in dreptul usii.
-Cu ce putere puteti intra astfel in aceasta incapere?ma ridic de pe micul pat,amenajat special pentru vizionarea peisajului,revoltata.Nu aveti putin respect?!
Tip la ei pentru a putea cugeta fapta indisciplinara pe care au realizat-o,dar acestia se privesc unii pe altii,apoi doi dintre ei se indreapta spre mine,luandu-ma de ambele brate,provocandu-mi un soc total,si ma tarasc spre puntea principala.
-Da-mi drumul! Cand capitanul va afla de toate..
-Eu le-am ordonat acest lucru'.
In fata mea,se afiseaza logodnicul meu,Kim Chin-Hwa,uimindu-ma total cu aceasta aparitie spontana si cu vorbele rostite anterior.
-P-poftim?
Respir greu,din pricina efortului depus precedent.
-Stiu,pare o adevarata nebunie,dar sentimentele mele pentru tine nu au fost niciodata ceva real.Totul a fost un scop pe care l-am avut inca de cand te-am intalnit,stiind ca imi poti asigura locul la tron.
-Tu...nemernicule!respir apoi sacadat,nesuportand ipostaza in care ma aflu.
-Vezi insula de acolo?
Imi arata cu bastonul o insula ce nu se afla prea departe de corabie,aratand foarte pustie.
-Aceea va fii casa ta de acum!Acomodare placuta!spune acesta ironic,facandu-le semn celor ce ma tineau in asa fel incat sa nu evadez,sa ma indrepte spre scandura destinata parasirii vasului.M-au impins in dreptul acesteia,amenintandu-ma cu sabiile pentru a sari.In timp ce m-am urcat pe aceasta,am facut trei pasi sfiosi,fiind oprita de Chin-Hwa.
-Su Yeon!ma intorc,tremurand toata datorita fricii mele de inaltime.
-Ca un cadou pentru logodna,ia cufarul cu tine!si il impinge la capatul scandurei.
Ma uit cu dispret la el,dar apoi constietizez faptul ca rochia mea va fi uda dupa ce sar,asa ca ma pot schimba pe insula,asta daca plamanii mei rezista si pot supravietui.Decid sa iau cufarul,cand ajung in dreptul lui,Chin-Hwa il pune el pe scandura,apoi impinge scandura,caderea provocandu-mi o stare de greata,totul fiind negru apoi.
*
O mica raza de soare ma provoaca sa imi deschid ochii,dar sunt intrerupta de valul ce tocmai a dat peste mine.Incercand sa ma intorc,denot faptul ca sunt plina de nisip.
-Woahh,e o fata!
Aceasta afirmatie ma face sa tip,iar posesorul enuntului de mai devreme imi urmeaza gestul fiind acompaniat de altii.
-Cine sunteti?ii intreb secata de puteri si tusind la final,incercand sa ma ridic in fund.
-Noua ta familie,imi raspunde unul dintre acestia,impietrindu-ma instant.
YOU ARE READING
Golden Treasure//BTS ff
Fanfiction-Care este cel mai important lucru pentru tine? il intreb incet,fiind iritata de funiile stranse in jurul incheieturilor mele. -Sa gasesc elixirul acela,face o pauza lunga,privind luna,apoi mainile sale murdare de sange. -Si ce o sa faci daca nu iti...
