Golden Treasure//BTS ff

Capitolul 3

Imi deschid ochii incet,fiind intampinata de un stranut provocat de nisipul rece pe care ma aflu.
Ridic incet capul si remarc faptul ca sunt intinsa aleatoriu pe insula,la fel ca ,,prietenii" mei.
Petrecerea de aseara a avut influente negative asupra noastra. Ma ridic incet de pe sol,ramamand in cot datorita durerii de cap si ametelii ce ma cuprinde odata cu incercarea de a ma ridica. De aceasta data,o fac intr-un mod mai lent,reusind sa fiu stapana pe propriile picioare.
Sunt singura care s-a trezit,restul fiind inca in lumea viselor si sforaind intens. Observ ca N era destul de aproape de locul in care m-am trezit,apoi imi reamintesc ca dupa dansul nebun pe care l-am sustinut impreuna,memoria mea a cazut in prada bauturii,fiind in dubii deoarece comportamentul unui om beat nu este unul adecvat.
Padurea imi sare in ochi,linistea si pacea ce o emana oferindu-mi un sentiment de placere. Ma atragea. Ma facea sa vreau sa descopar ce se afla in adancul sau. Involuntar fac un pas spre aceasta,apoi inca unul si inca unul,pana ajung aproape de ea,privirea fiindu-mi afundata in interiorul sau. Simt cum sunt trasa brusc inapoi,vrand sa tip,dar respectivul mi-a pus mana la gura.
-Nu te duce niciodata in padure!
Ma avertizeaza acesta respirand sacadat si dupa ce imi revin din starea de frica,imi dau seama ca N m-a impiedicat sa patrund in padure,dandu-mi acel sfat ciudat.
-Uhm,de ce?
-Este periculos!imi raspunde rapid
-Cred ca am uitat sa iti povestim,barbatul chel de aseara pe care am descoperit ca il cheama Ravi intervine in discutie si se apropie de noi,fiind urmat de altii,probabil trezindu-se din pricina zgomotului ce il faceam eu si N.
-Stiu ca pare ciudat,dar padurea este intr-un fel blestemata.
Blestemata?! Ce fel de gluma mai este si asta?
-O sa incerc sa iti spun pe scurt,spune Ravi,dregandu-si vocea,cand am ajuns pe aceasta insula am fost divizati in doua parti,oamenii la oameni si creaturile la creaturi.
-Poftim? Ce tot vorbesti acolo? Ce creaturi?intreb iritata de situatie,aceasta poveste sunand ca si cum si-ar bate joc de mine.
-Ohh nu am inceput bine,se scarpina la ceafa apoi ofteaza din nou. Sao a creat o tatctica pentru a se bate cu ceilalti pirati. A facut din o parte din echipaj o armata de creaturi,habar nu am ce sunt, ceva asemanator cu zombi doar ca au creier si pot vorbi,face o pauza,si nu au oasele rupe si chestii de genul. Sunt oameni cu puteri peste masura,dar au fata zgariata din cauza impotrivirii transformarii.
In timp ce Ravi imi povestea,deveneam din ce in ce mai dezgustata de situatie si confuza. Cum e posibil sa faci asa ceva unui om? De ce Sao ar face un asemenea lucru,doar pentru a castiga in batalii?
-Cand am ajuns pe insula, ,,creaturile'' au fost izgonite de Sao in padure,creandu-se un portal de catre o furtuna,prin care am fost despartiti si protejati de ei atat seara,cat si pe timp de zi. Dar e bine de stiut ca in fiecare joi seara,vraja portalului se spulbera,iar acei monstrii au acces la plaja si deobicei avem o lupta crancena pentru a-i trimite inapoi in padure.
-Dar,stai putin!il opresc strambandu-ma. De ce vin pe plaja?
Ravi ofteaza si se uita in padure,privind melancolic spre aceasta si continuand:
-Vor razbunare. Vor sa se razbune pe Sao pentru ceea ce le-a facut.
Ii urmez gestul lui Ravi si privesc padurea,punandu-mi tot felul de intrebari. I le-as pune lui,dar as parea prea enervanta. Ceea ce mi-a povestit suna atat de irealistic incat nu stiu daca il cred sau nu,dar are dreptate. Padurea aceasta are ceva special,ceva ce te atrage si te provoaca sa intri in interiorul ei.
-Vei incepe antrenamentul de maine.spune N,neuitandu-se la mine
-Poftim?intreb derutata
-Antrenamentul pentru lupta de joi.
Auzid acest lucru,am inceput sa rad si sa il fac pe colegul meu sa se uite mirat la mine,crezand ca oi fi nebuna.
-Chiar crezi ca am crezut tot ce mi-a spus Ravi? Pff nici copiii nu adorm la astfel de povesti!rad ironic la final
-Dar Ra-
-N,nu ma pot lasa pacalita usor.ii tai vorbele,sustinandu-mi punctul de vedere. Si in plus,nu am de gand sa ma antrenez!
Ii spun simplu,dupa care plec,lasandu-l singur in acel loc.
Ei chiar cred ca ma pot pacali doar pentru a ma schimba? Cunosc toate tacticile piratilor incat imi pot da seama arunci cand mint sau nu.
Dar totusi,N nu este un pirat si l-a aprobat pe Ravi,insa traind printre atatia probabil au avut influente asupra sa.

***
3

30 iunie 1675

Trei zile. Au trecut trei zile de cand ma aflu pe aceasta insula. In acest interval de timp,nimic special nu a avut loc,decat certurile dintre pirati pe fete,bautura sau pe jocurile lor stupide. Privesc oceanul,ce pare de o intindere eterna,sperand ca cineva imi va simti lipsa si ma va salva din aceasta temnita. E ca si cum as fi inchisa in prorpiul paradis. Singura. Cel care vorbesc este N,restul doar daca au nevoie de ceva intra in discutie cu mine.
Cerul capata o culoare rozalie,soare intrand incet in nori,iar briza facandu-se vizibil simtita. Toti se alarmeaza,stricandu-mi momentul de pace, invartindu-se dintr-o parte in cealalta si aprovizionandu-se cu sabii si diverse arme.
-Ce Dumnezeu se intampla?intreb pentru mine,fiind foarte uimita de comportamentul lor bizar.
Dinspre padure,se observa venind o armata de indivizi ce se opresc in dreptul granitei dintre padure si plaja,echipajul din partea opusa,cu Sao in frunte,fiind muti odata cu aparitia lor. Conducatorul lor inceraca sa patrunda prin portal,dar nu reuseste,insa cu ajutorul altora reusesc sa treaca de portal si sa ajunga in dreptul echipei adverse.
Nu imi vine sa cred ca ceea ce Ravi mi-a povestit a fost real. Privesc uimita scena ce se deruleaza in fata mea,facandu-mi rugaciuni mintale vazand numeruozitatea lor. Norocul meu este ca ma aflu la o distanta considerabila de locul unde se afla ei,insa o data ce lupta va incepe se va desfasura pe o suprafata mai intinsa,banuiesc.
Din departare,ceilalti nu arata ca niste monstri,ba chiar ca niste oameni normali.
Momentul in care unul dintre ei a scos sabia,scotand acel sunet ascutit si provocandu-i pe ceilalti sa tipe si sa repete acea actiune,a fost cel ce mi-a facut inima sa stea in loc pentru cateva secunde. Deabia acum realizam ca ma aflam in fata unui razboi neinarmata si neantrenata,nestiind nimic despre cum se manuieste o sabie sau cum sa atrag adversarul in plasa.
Eram distrusa. Distrusa complet.