Short Story-uri inspirate din sentimente

Fricᾶ

“Dacᾶ iubeşti pe cineva, lasᾶ-l liber: dacᾶ se va ȋntoarce la tine, a fost menit sᾶ fiți ȋmpreunᾶ, dacᾶ nu, ȋnseamnᾶ cᾶ nici o datᾶ nu a fost al tᾶu.”

            E ȋn mine şi pur şi simplu mᾶ sfâşie pe dinᾶuntru. Mᾶ terminᾶ psihic, fᾶrᾶ ca eu mᾶcar sᾶ pot sa ripostez. Fᾶrᾶ ca mᾶcar sᾶ ştiu cum sᾶ scap de el. Cum sᾶ mi-l desprind din suflet şi din minte. Sentimentul ᾶsta nenorocit de fricᾶ, a ȋnceput de o vreme sᾶ mᾶ bântuie.                            

            Mai exact de când ai apᾶrut ȋn viața mea, şi ai dat-o complet peste cap. De când ne-am ȋntâlnit prima oarᾶ, de când ne-am sᾶrutat prima oarᾶ, de când m-ai ținut ȋn brațe pentru prima oarᾶ, dar mai ales de când mi-ai arᾶtat cât de frumoasᾶ e viața ȋn doi.                                                

            Mi-e fricᾶ sᾶ nu te pierd. Pur şi simplu, ȋmi este fricᾶ.                                                                

           Dacᾶ m-ar pune acum cineva sᾶ enumᾶr lucrurile care mi-ar lipsi, ar ȋnsemna cᾶ la bᾶtrânețe, foarte probabil, aş reuşi sᾶ termin.                                                                                                  

           Mi-ai lipsi TU: Mi-ar lipsi omul care mi-a arᾶtat ce e iubirea, omul care m-a ȋnvᾶțat cum sᾶ mᾶ descurc cu ea şi omul cu ajutorul cᾶruia am cunoscut sentimental de “fluturi ȋn stomac”. Mi-ar lipsi persoana la care sᾶ mᾶ gândesc non-stop, persoana cu care vorbesc toatᾶ ziua, persoana care ține la mine cum nu o mai face nimeni altcineva, persoana care doar printr-o atingere reuşeşte sᾶ-mi punᾶ sângele şi fiecare celulᾶ din corp, ȋn mişcare, persoana cu buzele dulci cu gust de cola. Mi-ar lipsi mesajele de la tine, care vin la fix, exact atunci când am mai mare nevoie sᾶ ştiu cᾶ te gândeşti la mine, mi-ar lipsi conversațiile de pe facebook, mi-ar lipsi discuțiile interminabile de pe skype unde batem câmpii pe cine ştie ce subiecte neimportante, mi-ar lipsi din agenda telefonicᾶ cele cinci numere ale tale, mi-ar lipsi fericirea. Mi-ar lipsi “prostul” care se plimbᾶ pe sub geamul meu ȋn miez de noapte, mi-ar lipsi inteligentul care ȋntotdeauna mᾶ calmeazᾶ şi mᾶ sfᾶtuieşte sᾶ stau chill, mi-ar lipsi motivul pentru care aş vrea sᾶ zâmbesc.                     

             Dacᾶ te-aş pierde pe tine, mi-ar lipsi şi o bunᾶ bucatᾶ din suflet pentru cᾶ, sincer nu ştiu cum şi de ce ți-am permis acest lucru, dar ai reuşit sᾶ te ȋnfigi adânc ȋn inima mea, exact ca o sᾶgeatᾶ. M-ai lᾶsa mai goalᾶ pe dinᾶuntru, decât am fost decând mᾶ ştiu pe lumea asta.                              

             Dacᾶ nu te-aş mai avea, mi-ar lipsi viața: fᾶrᾶ tine nu aş mai avea motiv sᾶ aştept ziua de mâine, fᾶrᾶ tine m-aş afunda cu totul ȋn rutinᾶ, fᾶrᾶ tine nu aş mai vrea sᾶ iubesc vreodatᾶ. Mi-ar lipsi starea de moleşealᾶ care mi se instaleazᾶ ȋn organism ȋnainte sᾶ te vᾶd, mi-ar lipsi emoția care ȋmi strᾶpunge tot corpul atunci când te zᾶresc, mi-ar lipsi trᾶirile care mᾶ fac umanᾶ. Mi-ar lipsi motivația pentru a fii o femeie mai bunᾶ, mi-ar lipsi cauza rânjetului tamp pe care ȋl am afişat pe chip mai tot timpul, mi-ar lipsi scânteia care mᾶ ține aprinsᾶ şi ȋn mişcare.                              

            Nu mai continui pentru cᾶ nu mai are rost. Nu mai are rost sᾶ ȋnşir pe hârtie lucruri care acum mᾶ fac sᾶ zâmbesc gândindu-ma la tine, ȋnsᾶ care peste câtva timp, când conceptual de “noi doi” nu va mai exista, mᾶ vor face sᾶ plâng, sᾶ regret cᾶ am cᾶzut ȋn capcana iubirii şi sᾶ sper doar cᾶ acea “EA” care mi-a luat locul te va face mai fericit decât mine.                                       

          Trebuie sᾶ-mi smulg frica din minte şi din suflet oricât de greu ar fii şi sᾶ risc: totul sau nimic. Tu sau un vid sufletesc permanent, care nu va putea fii umplut.