Îngerii Nordului

Crucea

Raman incremenita. Imi simt ochii iesindu-mi din orbite in timp ce ma uit la el. Sta cu mainile in buzunare si arata de parca nu s-ar fi intamplat absolut nimic. Ochii de un alb spalacit ma trasnesc ca un fulger. Pentru o clipa îi vad amintirile. Oamenii ce ies din case tipand, copii ucisi de tentaculele intunericului, sangele ce pateaza pamantul, mamele strigandu-si disperate pruncii si... Coran. Poarta armura paladinilor si priveste in zare de pe acoperisul unei case. Pot sa vad satisfactia cum i se intinde pe chip. Se uita la ceva aflat in spatele meu, dar nu trebuie sa ma intorc ca sa stiu ce e. In ochii negri ca doua gauri fara fund se reflecta vapaile rosiatice ale flacarilor si aud urletele oamenilor ce implora dupa ajutor. Simt o lacrima cum mi se prelinge pe obraz si as vrea din tot sufletul sa opresc acel dezastru. Dar e prea tarziu.
Clipesc si ma trezesc inapoi in camera Erikai cu ajutorul diavolului in fata mea. Nu ma pot abtine si incep sa tip:
-Nenorocitule! Cum ai putut?! Cum? Vreau sa stiu, cum!
Ma napustesc asupra lui si il lovesc cu palmele in piept, vrand sa-l imping. Nici nu se clinteste. Simt ura crescand in mine. Din cauza lui au murit zeci de oameni. Au murit copii! Insa ceva imi spune ca asta a fost doar inceputul. Ma opresc din lovit si fac un pas in spate. Un ranjet macabru i s-a intins pe chip.
-Vrei sa stii de ce? Pentru ca au fost niste pacatosi. Au meritat sa moara. Imi spune, dar eu nici nu mai ascult. Mintea mea face un plan. Trebuie sa ma conectez din nou la amintirile lui. Vreau sa aflu totul.
Erika trece pe langa mine si se duce spre el arzandu-l pe umar.
-Nu tu decizi cine moare! Viata nu iti apartine! o aud pe prietena mea strigand.
Coran urla de durere, iar albul inexpresiv al ochilor lui, capata tente rosiatice. Intr-o clipa o apuca pe Erika de gat.
-Opreste-te! zic, iar Coran incremeneste cu gatul Erikai in mana.
-Da-i drumul. Ii poruncesc pe un ton dur.
Multumesc cerului ca mi-a dat prin cap sa-l leg de lantisorul meu. Altfel Erika ar fii deja moarta. Vad cum degetele i se desprind involuntar de gatul ei, iar ochii i se maresc de uimire. Erika tuseste si o apuc de brat tragand-o in afara cercului de sare.
-Ce mi-ai facut? scuipa furios si e randul meu sa zambesc.
-Doar o vraja de legare. Ii raspund cu zambetul inca pe buze.
Ma rog in gand sa nu cumva sa-si dea seama ca l-am legat fix de lantul de la gat ce imi atarna in corset. Niciodata nu-l las la vedere, dar Coran e imprevizibil. Scrasneste din dinti, atintindu-ne cu privirea exact ca un pradator ce isi urmareste prada. Erika s-a agatat de bratul meu si priveste cu dusmanie la cel ce a varsat atata sange uman incat poti sa umpli un lac intreg. Apoi expresia i se schimba, iar ranjetul lui tipic ia locul rautatii.
-Nu ar fi trebuit sa te subestimez.
-Da, nu ar fi trebuit.
-Pot sa ies de aici? ma intreaba zambind fermecator, dar aura maronie din jurul lui spune altceva.
Stie sa joace foarte bine teatru. Maroul inseamna minciuna si inselatorie.Daca nu as putea sa vad aurele poate nici in viata nu as mai fii fost acum. Inca o data, multumesc cerului!
-Nu, nu poti. Ai spus ca daca te eliberez imi vei fii loial. Ii readuc eu aminte.
-Asa voi face. Spune pe un ton calm si solemn.
Aura i se mai lumineaza putin, dar nu intotalitate. Nu e suficient de sincer.
-Ei bine, afla ca nu te cred. Ai nevoie de mai mult decat niste vorbe sa ma convingi sa nu te trimit din nou pe taramul umbrelor. Ii spun impreunandu-mi mainile la piept.
-Si ce vrei sa fac? ma intreaba cu ochii scaparandu-i.
-Vreau sa faci un juramant de sange.
Il vad cum tresare la auzul cuvintelor mele. Stiu ca e extrem de greu sa juri pe propriul tau sânge ca-i vei fii loial unei persoane. Un asemenea juramant nu poate fi incalcat. Daca o face va fi mort cat ai clipi. Insa nici legat de mine nu-l pot tine. In primul rand pentru ca nu am suficienta tarie. Singura persoana legata in vreun fel de mine e Christian. Si nu voi permite altcuiva sa-i ia locul. Ma doare absenta lui mai mult decat mi-as fi putut imagina. Doare mai tare decat taisul unei sabii. Pentru ca nu te taie in carne ci in suflet. Iar durerea fizica nu o poate egala pe cea psihica.
-Nu voi face asa ceva. Ma scoate el din reverie.
Abia acum sesizez ca priveam in gol. Imi ridic barbia spre el si spun:
-Foarte bine, atunci cred ca stii care e drumul inapoi.
Se cutremura de parca l-as fii lovit. Isi ridica privirea spre mine si vad cum furia mocneste in el ca o torta. Ii vad aura inaitea miscarilor si ma dau in pas in spate. Loveste aerul cu mainile, iar cercul nu-i permite sa faca nici un pas in afara lui.
-Vei plati pentru asta, preoteaso! maraie ca un animal turbat.
-Iti voi da drumul in clipa in care imi vei jura loialitate in numele propriului tau sange. E ultima data cand iti mai fac propunerea asta. Daca ma refuzi zbori cat ai clipi inapoi printre mortii vii. Ii spun privindu-l atenta.
Aura i se schimba de la rosu pana la un gri cenusiu si pentru o clipa am impresia ca ma va refuza. Dar in secunda urmatoare e inconjurat de o lumina galben-palida. A capitulat.
-Iti accept oferta, lady Victoria. Il aud spunand, iar micile unde de intuneric ce acopera galbenul, spun foarte clar ca nu prea îi place alegerea facuta.
-Buna alegere. Zic, zambind.
Imi intinde mana, iar eu ridic un ciob de pe jos. Ii tai palma si o linie subtire de sange se prelinge pe ea. Ii intorc mana cu palma in jos, cateva picaturi de sange cazand pe linia de sare, rupand astfel cercul.
-Jura-mi loialitate, cavalere.
-Iti jur loialitate, maica preoteasa. Spune imediat.
Il simt pe Coran tremurand si cade in genunchi la picioarele mele. Acum, simt o putere inexplicabila crescand in mine. Porneste din talpi si imi strabate fiecare parte a corpului pana la cap unde simt o caldura usoara. Pentru prima data nu mai am niciun fel de dubiu. Stiu sigur ca vom castiga lupta aceasta.