Lista Popularitatii

11.

Seara a venit probabil mai repede decat as fi vrut si m-am gasit dorindu-mi din ce in ce mai tare ca mama sau tata sa spuna ceva, sa nu ma lase sa plec.

- Poti sa te duci, Riva. Oricum nu iesi niciodata din casa.

Ouch. Mersi mult, mama.

Nu am mai primit nicio veste de la nimeni toata ziua. Bethany probabil ca incerca sa isi revina din mahmureala, doar ca diseara sa poata sa faca la fel, iar baietii...probabil se asteptau ca eu sa ma pregatesc sau ceva.

Probabil ca o luasem razna dar chiar mi-ar fi dorit ca macar unul dintre ei sa fie aici si sa imi mai dea unul dintre sfaturile lor sau ''lectii'' asa cum le numesc ei.

Am oftat si am aruncat inca o privire la dulapul deschis si apoi la ceas. Mi-am fortat corpul sa se miste si sa se indrepte spre dulap. Nu aveam niciun dram de entuziasm in mine pentru diseara. Oricat de mult cred ca sunt amuzante concertele, pur si simplu nu puteam sa ma oblig sa vreau sa plec diseara la unul.

Si ceva imi spune ca un anumit baiat era de vina.

Cu adica ''vedem diseara''? Ce avea de gand sa imi demonstreze? Imi era mult prea teama sa ma gandesc la ce ar trebui sa se intample diseara, mintea mea chiar nu  ar putea sa se gandeasca la ce ar purtea sa se intample.

Imagini de noaptea trecuta cu Jace si Naty mi-au trecut prin fata ochilor si mi-am strans cu putere ochii incercand sa le alung.

Nu, nu am de gand sa ma gandesc la ei doi acum.

Printesa...

Am simtit cum pielea mi se face ca de gaina la amintirea vocii lui si si am inghitit in sec. Am oftat, indreptandu-mi atentia spre dulapul de haine din fata mea. Nu aveam dispozitia necesara pentru a incerca sa impresionez, dar stiam ca sa apar imbracata in pantaloni de trening si un tricou oarecare ar face rau planului, asa ca, cu miscari lente, am ales pe rand o pereche de pantaloni scurti de blugi, un maiou negru scurt, un cardigan pe deasupra si mi-am pus tenisii buni in picioare. Aratam de fapt destul de bine, tinand cont ca nici macar nu m-am chinuit prea tare.

Peste douazeci de minute, stateam pe marginea patului, cu telefonul in mana, asteptand mesajul lui Josh. Cand l-am primit, am coborat grabita scarile, spunandu-le rapid un ''pa'' parintilor mei si in doua minute eram deja in masina lui Josh.

Nu voiam sa cadem in vreo tacere stanjenitoare asa cum parea ca o sa se intample, asa ca am tusit scurt si m-am pregatit sa incep o conversatie.

- Ceilalti sunt acolo?

Josh mi-a aruncat o privire scurta, un mic zambet pe chipul lui si apoi si-a mutat iar privirea in fata inainte sa imi raspunda.

- Da, Bethany si fetele au ajuns acolo primele si cred ca Tyler si ceilalti au venit separat.

Am dat din cap, gandindu-ma de ce Tyler nu a fost cel care a adus-o pe Bethany.

- Si, esti entuziasmata?

I-am aruncat un zambet fortat si din fericire, m-a crezut cand i-am rapuns:

- Dap, de-abia astept!

- Oh, stiu, si eu, am asteptat sa vina trupa asta aici de o groaza de timp. Un tip de la scoala, Paul, nu stiu daca il stii a zis ca-

M-am cam oprit sa il ascult. Copiii astia populari sunt toti la fel. Toti blocati in propriile lor lumi perfecte.

Am oftat, dand din cap la ce spunea Josh si zambind atunci cand se presupunea ca spune ceva amuzant. Daca planul asta nu functioneaza, am de gand sa ma inscriu la niste cursuri de actorie, pentru ca nu pot sa cred cat de usor ma cred ceilalti.