Îşi trase fermoarul hanoracului ponosit şi ieşi din apartament. Rămase câteva secunde uitându-se pe holul blocului, ascultând liniştea apăsătoare şi destul de ciudată pentru acea oră a zilei. Zâmbi, apoi se întoarse şi încuie uşa. Trase adânc aer în piept, îşi adânci mâinile în buzunarul hanoracului şi se îndreptă tăcută spre lift. Pe întregul hol se auzea târşâitul bascheţilor roşcatei, alături de câteva înjurături de la vecinul de alături şi zgomotul unor farfurii sparte. Puştoaica începu să chicotească. Măcar au revenit la normal. Chemă liftul, ciulindu-şi urechile şi desluşind zgomotul unei chei în clanţă.
- E ultima oară când căţelul ăsta se mai uşurează pe covorul de la mama! se auzi vocea arţăgoasă a doamnei Pelinn, zgomotul cel mai obişnuit la ora aceea.
Roşcata îşi întoarse capul, în faţa ochilor săi apărând silueta bombată a vecinei sale, acoperită cu un halat roz de prost gust şi încălţată cu nişte papuci cu puf care aproape nu mai rezistau greutăţii la care erau supuşi. În mână ţinea un covor vechi, cu un model plin de flori şi dungi. Femeia bolborosi o înjurătură la adresa soţului său, apoi ieşi din apartament.
- Bună dimineaţa, April, spuse politicoasă femeia, zâmbind şi desluşindu-şi mândră dinţii de aur.
- Bună dimineaţa, doamnă Pelinn, răspunse binedispusă roşcata.
Femeia se îndreptă către camera menajerelor, bigudiurile din părul său mişcându-se în toate direcţiile, în ciuda fixativului gros la care fuseseră supuse. Bătu zgomotos în uşă, dar nu primi absolut nici un răspuns. Se sprijini pe un picior, cu tocul papucului celuilalt bătând cât se putea de calmă în podeaua mucegăită a blocului.
- Meredith! ţipă din toţi rărunchii femeia, lovind şi mai tare în uşa de lemn.
Roşcata îşi băgă barbia în piept, înnăbuşindu-şi râsetele şi ascunzându-şi privirea de cea a doamnei Pelinn, căruia nu îi plăcea să fie motivul unui râset. Fata îşi întoarse privirea către lift, care sosise de ceva timp. Deschise uşa, în urma sa auzindu-i vocea doamnei Pelinn care se plângea menajerei de căţelul său cu probleme cu prostata. Fiind chiar lângă familia Pelinn, puştoaica auzea zilnic certurile dintre soţi. Majoritatea erau din cauza nou-venitului în familie, Jack, un setter irlandez cumpărat de domnul Pelinn de la un negustor de pe stradă, dar nici certurile cu privirile la vasele murdare pe care soţul femeii nu le spălase nu erau de neglijat. Nici cele cu privire la rufele pe care domnul Pelinn a uitat să le ducă la spălătorie. Dar, desigur, nici bârfele femeii nu erau un lucru pe care îl poţi trece cu privirea. Toată ziua îşi bate soţul la cap cu tot felul de bazaconii despre vecini. Şi, nu că ar fi o problemă, având în vedere că April nu prea e în vizorul femeii, dar doamna Pelinn are o voce de soprană în devenire.
Când zice ceva, ei bine zice, nu se încurcă.
Tot blocul, de la murăturile din borcanele din subsol, până la antenele de pe acoperiş, aud ceea ce zice.
Iar a o avea pe această doamnă minunată şi drăguţă ca vecină e un motiv pentru care a-i strânge bani pentru izolarea fonică a apartamentului în care stai.
April îşi dădu ochii peste cap şi apăsă butonul pentru parter, apoi se întoarse către oglinda liftului. Sau, mai bine zis, către ceea ce a mai rămas din ea. Zâmbi la fata din faţa sa şi îşi ciufuli puţin părul, apoi îşi aranjă gulerul cămăşii ascunse sub hanorac. Fixă cu privirea micii pistrui de pe faţa sa şi roşi.
- Dar de ce stai singură aici când toţi ceilalţi sunt acolo, distrându-se? se auzi cu un ecou slab vocea unui băiat.
Fata îşi ridică privirea din genunchi şi încercă să desluşească silueta a cărei voci se auzi. Dar eşuă. Totul era înceţoşat şi dublu. Lacrimile continuau să roiască pe faţa sa precum o cascadă uitată de lume în mijlocul pustietăţii. Ştia doar că un băiat era cel care era acolo. Nimic mai mult.
- Pentru că eu nu fac parte din ei, replică, sughiţând, roşcata. Ei nu mă vor acolo. Şi-au terminat treaba. M-au făcut să plâng.
Silueta se aplecă şi se aşeză pe podeaua rece a toaletei, lângă ea. Îi putea simţi respiraţia caldă lângă faţa sa, dându-i fiori în tot corpul.
- Eşti ciudată?
Ochii albaştrii ai fetei îi fixară pe cei ai necunoscutului. Acum îl putea vedea mai bine. Lumina slabă a ferestrei îi lumina uşor faţa, scoţând la iveală nişte pistrui identici cu ai fetei. O privea calm. O liniştea şi o ruşina în acelaşi timp. Dar, pentru prima oară, părea că cineva e interesat de ea. Îl privi nedumerită, apoi schiţă un zâmbet strâmb şi dădu din cap afirmativ.
- Atunci hai să fim ciudaţi împreună, replică pe un ton cald băiatul.
Zâmbetul de pe faţa sa se lărgi, adâncind nişte gropiţe inocente şi făcându-i ochii să clipească. Sau, cel puţin, aşa i se părea fetei. Continuă să îl privească nedumerită, analizându-i fiecare trăsătură a feţei şi încercând să pară subtilă. Dar părea ciudată. Îl sorbea din priviri. Îşi lăsă capul în jos timidă, ferindu-şi privirea de a băiatului. Şi roşi.
Liftul se opri brusc, aducând-o la realitate pe April într-un mod agresiv. Îşi întoarse privirea către uşă, prin geamul transparent verzuliu desluşindu-se gresia veche şi murdară a parterului. Trase aer în piept, apoi împinse cu forţă uşa liftului şi dându-i drumul nepăsătoare. Îşi târşâi leneş bascheţii favoriţi de gresie până la ieşire şi părăsi blocul, mirosul plăcut de după ploaie invadându-i nările. Era plăcut. Vântul adia uşor, smulgând cu blândeţe frunzele copacilor şi şuierând liniştitor. Pe gardul curţii blocului îşi făcu apariţia Tom, un motan roşcat iubit de toţi locatarii. Era gras, dar toată lumea prefera termenul de pufos. Îşi duse laba la gură şi se linse, apoi mieună lung şi acut către April. Fata schiţă un zâmbet şi se apropie de motan, începând să-l mângâie în creştetul capului şi fiind recompensată cu un tors plin de încântare. Îl privi lung, apoi îl mângâie pe spate. Şi, fără să vrea, scăpă un chicot. Se opri din mângâiat, motanul uitându-se lung la ea. Roşcata zâmbi, apoi se îndreptă către staţia de autobuz din faţa blocului său, uitându-se zâmbitoare la blocul de peste stradă şi simţindu-şi obrajii din ce în ce mai roşii.
- Deci aici stai? i-a auzit vocea caldă în spatele său.
S-a întors către el şi i-a zâmbit, dând din cap afirmativ. Băiatul chicoti, pe faţa sa reapărând unul dintre zâmbetele sale ce se vor şarmante, dar prea inocente pentru a fi numite cum ar vrea el. Era tânăr, iar fericirea unui copil al cărui buzunar a fost agresiv atacat de buletin sclipea în ochii săi. Era inocent şi copilăros. În ciuda dorinţelor sale de a semăna cu băieţii maturi şi perverşi din liceu, rămânea băiatul ce ascunde faptul că încă se joacă, ocazional, cu maşinuţele.
- Eu stau chiar peste drum, replică el, colţul buzelor arcuindu-se într-un zâmbet copilăros.
Îl privi surprinsă, sprâncenele arcuindu-se şi ochii devenindu-i mai mari. Îi privi ochii de un albastru marin şi citi în ei sinceritatea. Nu era una dintre glumele sau una dintre dorinţele sale spuse ca afirmaţii. Vorbea serios, iar zâmbetul său nu mai încerca acel şarm prostesc, ci revenise la inocenţa cu care fata era obişnuită.
Îi zâmbi, dar în zâmbetul său se citea timiditatea pe care blondinul i-o crea de fiecare dată când rostea un cuvânt. Şi, fără intenţie, o făcu să roşească.
Priveliştea către blocul vechi, acoperit în întregime de iederă, îi fu blocată de venirea autobuzului. Fata clipi des, apoi se aşeză lângă uşa autobuzului, aşteptând liniştită ca doi soţi trecuţi de prima tinereţe să coboare. Aşteptă politicoasă, apoi urcă în autobuzul gol-goluţ.
- ‘Neaţa, April, îi auzi vocea groasă şi matură a şoferului, care o privea zâmbitor.
Se rezumă la un simplu zâmbet larg îndreptat către bărbat, apoi se îndreptă către un scaun din căpătul autobuzului. Se aşeză, pentru tot restul drumului privind pierdută pe geamul destul de neclar şi peste care trecuseră mulţi ani. Şi roşi.
Uneori, amintirea ta îmi creează mai mulţi fiori decât mi-o creează prezenţa ta. Nu, nu sunt fluturaşii ce vestesc că am găsit persoana ideală pentru mine. Sunt monstruleţii care îmi aduc aminte că îţi datorez totul. De la zâmbetul pe care am învăţat să-l abordez până la caracterul meu. Nu sunt cu capul în nori. Nu sunt vrăjită. Nici îndrăgostită nu sunt. Sunt doar eu. Sunt ceea care îţi datorează totul. Sunt o stea, pe cerul ce eşti tu.
