In urma marii iubiri dintre Nicolas Alexander Tepes si Adeline Nyx Tepes , s-a nascut un inger , sau mai bine zis... demon.
El , Daemon Dante Tepes , este printul vampirilor. Baiatul rebel si sexy dupa care toate fetele saliveaza, nu a simtit niciod...
-Trebuie sa faci ceva!Trebuie sa fie bine...trebuie...~spune mama lui. -Imi...imi pare rau...
Este tot ce puteam sa zic...Printul respira tot mai incet .Nu am putut sa il salvez...Nu am putut face nimic...
-Contacteaz-o pe Misty!~spune ea dupa minute intregi de tăcere.~Am spus sa o contactezi!!~furia se poate citi in vocea ei cu usurinta.
-Dar doamna...nu se mai poate face nimic.Imi pare rau ,dar este vorba de venin de varcolac si...~sunt intrerupta de ea.
-Tot ce iti cer este sa imi faci legatura cu ea!
~Misty. Regina Adeline vrea sa vorbeasca cu tine.Din cate vad este foarte important~
~Off...fa schimb cu ea~
*Adeline povesteste*
~S-a intamplat ceva?intreaba ea
~Am o idee...Cand am renuntat la puteri ,mama mi-a zis ca pot face vraji dar cu ajutor. ~Ce fel de ajutor? ~Am nevoie de tine si de puterile tale.Ma vei ajuta? ~Orice pentru dumneavoastră.
*Eleanor povesteste*
~Stau...tot ce pot sa fac este sa stau si sa plang...sa stau ,sa plang si sa nu fac nimic.Ma simt ca o epava... O vad pe Misty cum murmura ceva,dar nu ii dau importanta...Tot ce vreau este sa il vad...Sa il strang in brate...Sa ma bucur de parfumul lui mentolat si sa ii sarut buzele carnoase.~
In timp ce ma gandeam o lumina orbitoare ma face sa imi inchid ochii.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Ce dracu?~spun complet confuza.
-Draga Eleanor, te stiam mai educata.
Imi deschid ochii si ii zaresc pe ai reginei. -Cum...?Dar...dar eram in padure.~spun confuza. -Asta nu e o scuza~spune ea chicotind.~Acum ...~spune dar o întrerup -Unde este Dante?? E bine?Oh Doamne! Spune-mi ca e bine!! Ea se uita in pamant si spune doar: -Ar fi mai bine sa vezi cu ochii tai...~spune in timp ce imi arata drumul spre camera lui. Pasesc incet ,de parca mi-ar fi frica (,) ca podeaua de marmura s-ar surpa si drumul meu spre el nu va mai exista.
Ajunsa in fata usii imi aduc aminte:
****Amintire****
Mergeam incet pe coridoare , inima imi batea gata sa sara din piept. Cu fiecare pas respiratia mi se accelera. --- Dupa ceva timp , imi iau inima-n dinti ,deschid usa si incep sa analizez camera. Totul era distrus. Canapeaua si mobilierul erau facute bucatele ,iar deodata aud niste suspine. Am mers pana la sursa lor dand de Dante sprijinit de marginea patului. Plangea. Nu m-am mai putut abtine si l-am luat in brate , el tresarind la gestul meu. ~"Elenor... Imi pare rau... Nu am vrut sa iti fac nimic rau. Te iubesc , si am sa iti dovedesc asta. Dar te rog... Da-mi o sansa si iti promit ca nu ai sa regreti... te rog!" spune el plangand , imi ridica barbia , ne privim in ochi iar eu sau din cap în semn ca da. În acel moment ma saruta dulce iar la finalul sarutului ne lipim fruntile zambind. Am stat imbratisati pana am adormit.---
Incep sa plang. Deschid repede usa si il vad... Frumosul meu sta intins in pat...nu respira... Am simtit cum inima mi se sfasie.. si am inceput sa plang haotic. Am ajuns prea tarziu!
-Nuuuuuuuu!~tip eu alergand spre el. Imi pun capul pe pieptul lui incepand sa plang mai tare.
-Cat de proasta am putut sa fiu...Te-am ranit de multe ori si tu treceai cu vederea...Acum ca te-am pierdut ,ma doare.De ce tu?! Mai bine eram eu...mai bine eram eu...Eu sunt de vina.Te iubesc asa mult! Si nu am apucat sa iti spun asta! De ce tu?!Nu pot sa accept asta! Nu!! Nu a murit!!!!!!!
*** Ummm...Ma simt asa nasol... Nici nu stiu cum sa incept... Imi pare rau...am fost o nesimtita...am vrut sa renunt...dar cand am vazut comentariile...Nu m-am putut abtine sa nu scriu. O sa mai pun 2 capitole azi...si o sa incerc de dragul vostru sa pun mai multe.
