Regina din Manhattan-Volumul1✓

Epilog

   Casa Amandei era vioaie si plina de oameni. Eddard statea afara privind cerul si gandindu-se ca insfarsit va veni momentul in care isi va conduce fiica la altar. Aparand in spatele sau ca o umbra subtila si protectoare, Dakota il atinse pe umarul drept.

-Ai crescut o femeie demna de admirat, domnule Clarke. Amande e tot ce si-ar putea dori un tata, este o regina, o femeie de afaceri, un copil devotat si curand o sotie minunata. Poti sa fi doar mandru de ea, sopti Dakota cu o mandrie vizibila in voce.

-Iti pot acorda si tie acelasi credit, Dakota. Ai educat-o si ai vegheat asupra ei din totdeauna. I-ai fost o mama mai potrivita decat i-a fost Rosalia vreodata. Iti multumesc pentru tot si sunt sigur ca si Amanda simte la fel.

   Dakota zambi privind si ea orizonturile alaturi de Eddard. Eram la fel de emotionati ca si viitoarea mireasa. In interiorul casei era forfota mare. Kath se misca energic dintr-un colt in altul retusandu-si mereu cate ceva, ba la par, ba la rochie, ba la machiaj. Era plina de emotii si isi dorea ca totul sa iasa bine pentru sora ei. Elena, era si ea coplesita de emotii. Fiica pe care abea a regasit-o se va casatori in cateva ore. Va pleca din nou de langa ea, dar de data asta va fi un eveniment placut. 

   In fata oglinzii imense din dormitor, Amanda se privea uimita. Avea o rochie lunga asemeni unei printese. Umerii ii erau acoperiti usor de o dantela fina, iar talia ii era pusa in evidenta de un corset atent lucrat. Parul castaniu inchis era adunat intr-un coc perfect de care era atasat voalul. Toata lumea s-ar fi oprit cel putin zece minute s-o priveasca, pentru ca era nespus de frumoasa. 

   Toata presa si toate televiziunile vorbeau despre acelasi lucru: nunta Amandei Clarke, Regina din Manhattan. Se inghesuiau la porti incercand sa faca primii o poza cu Amanda sau Jason, se calcau in picioare sa vada ce se intampla. 

   Usa dormitorului se deschise usor. Amanda tresari privind curioasa spre intrare. Octavio o privi uimit apoi facu cativa pasi spre ea. Era imbracat la costum, aranjat, dar cu o expresie vizibil dezamagita.

-Esti nemaipomenita, Amanda. Esti cea mai frumoasa mireasa pe care am vazut-o vreodata. 

   Amanda ii zambi cald apoi se grabi sa-i raspunda.

-Multumesc Octavio, pentru compliment si pentru ca ai decis pana la urma sa fi alaturi de noi astazi.

-Nu as fi putut sa ratez acest eveniment atat de special pentru tine. Imi pare doar rau ca nu am putut fi acolo cand ai fost imbracata asa pentru mine.

-Trecutul e trecut Octavio. Esti un barbat special, sunt sigura ca vei gasi pe cineva care sa te iubeasca si sa te accepte. In ceea ce ma priveste pe mine, ai fost prima mea iubire, o sa ai mereu un loc in inima mea.

   Octavio se apropie de Amanda si o stranse grijuliu in brate. Nu mai formau un cuplu, dar asta nu insemna ca nu puteau ramane prieteni. Intr-un final barbatul ii dadu drumul, facand doi pasi in spate.

-E timpul sa te indrepti spre viitorul tau sot. Multa fericire si bucurii iti doresc Amanda, frumoasa mea Amanda.

   Femeia zambi apoi se indrepta spre camera de zi unde toti o asteptau entuziasmati. Limuzina era deja parcata in fata casei, asteptand s-o duca pe Amanda la biserica si implicit la viitorul sau sot. Veselia plutea in aer. Dupa atata tristete, era timpul sa aiba parte si de ceva frumos.

-Sa mergem printesa mea, spuse Eddard plin de mandrie. E timpul sa te duc spre cel care trebuie sa te protejeze, pe langa mine, intreaga lui viata.

  Amanda, Kath, Elena, Dakota si Eddard urcara toti in limuzina croindu-si drum printre multitudinea de paparazzi. Emotionata Amanda privea pe geam amintindu-si de toate momentele frumoase petrecute in New-York. Zambi subtil cand isi aminti de acea noapte in care il gasi pe Jason in apartamentul ei. I se paru ciudat cum avusese incredere in el, pe cand inca il considera doar un simplu hot. Avea totusi un singur regret, acela ca Max, soferul si prietenul ei de-o viata, nu putu fi aici s-o duca spre altar.