Maybe the time is the answer [Niall Horan FF] |terminata

Chapter 32 : A dance changed everything .

"Dacă vă iubiţi, să nu renunţaţi unul la altul. Orice ar fi."

                                                                                                                                    a trecut un an ...

KARIN

Am asteptat ca timpul sa-mi ofere un raspuns. Am asteptat ca timpul sa-mi spuna ca nu-l mai iubesc, sa-mi urle lucrul asta, sa afirme sus si tare ca acel om a disparut din viata mea , ca acel om nu ma mai face sa simt nimic. Si totusi  dupa un an, in care i-am promis,  ca ma va uita, ca eu il voi uita, am clacat, am ajuns sa nu-l mai pot scoate dintre gandurile mele. Am ajuns sa ma uit la inelul pe care mi l-a oferit ore intregi, sa nu pot renunta la el. Peste doua zile e Ajunul Craciunului. Il voi petrece alaturi de Will, la fel ca anul trecut si de asemenea, cu aceleasi sentimente, poate mai reci. Ma intreb daca nu si-a dat seama ca nu-l iubesc. Uneori , mi se pare ca o arat atat de brutal si el pare sa inchida ochii si sa se prefaca ca nu observa nimic. De ce oare? Eu sunt incapabila sa-i ofer afectiune. Sunt incapabila sa-i ofer ceea ce-si doreste ... iubire, dar el nu intelege, se agata de mine.Am incercat sa renunt la el, dar nu-mi da drumul. Ma gandesc ca nu o va face vreodata...

Timpul este incontrolabil. Am absolvit primul an de facultate, bucurandu-ma de asta impreuna cu Alle , insa ceva m-a retinut de la bucuria totala pe care ar fi trebuit sa o am. El.  Nu l-am putut scoate din inima mea, oricat de mult as fi incercat. Acea noapte de Ajun, in care l-am lasat  distrus pe banca inghetata mi-a insotit sufletul tot anul. Atunci si eu am fost distrusa. Cand am ajuns in casa, am fost incapabila sa mai respir. Imi facusem rau si mie si lui. Nu am vrut sa stie ca inca il mai iubesc. Asta ar fi adus necazuri. Lui si lui Jane, mie si lui Will. Tuturor. Trebuia sa fac ceva prin care  sa sfarsesc totul pentru totdeauana. Poate pentru el a functioat , insa pentru mine nu. M-am torutrat cu imaginea lui , cu amintirile cu el si am realizat cat de mult l-am iubit, si cat de mult inca o mai fac. Timpul nu a  distrus iubirea. Atatea zile nu au fost de ajuns. Nu au distrus iubirea mea, dar ma gandesc ca poate pe a lui, a facut-o. Sper sa o fi facut. Macar el sa se vindece .

Timpul nemilos mi-a arata ca inca il mai iubesc, in timp ce el , cu siguranta m-a uitat . 

Mi-e atat de dor de el, iar casa lui este doar la  cateva strazi departare ...

                                                                

                                                                                         *

Ce crezi? spuse Will, venind spre mine, imbracat intr-un costum negru. 

- Arati bine! am spus , eu incercand sa par entuziasmata, dar ar trebui sa imbraci in ceva mai putin formal. E o petrecere intre prieteni, am zambit.

Alle dadea o petrecere de Craciun, la care, evident, fusesem invitata. Am acceptat cu greu. Ma gandesc ca si el va fi acolo. Ma gandesc ca nu voi reactiona  cum trebuie, ca ma va durea sa-l revad. Sigur ma va durea. Doar simplul auz al numelui lui imi zdruncina fiinta, dar voi incerca sa ma controlez si sa ma prefac. Observ ca in ultima vreme sunt din ce in ce mai buna la asta.