Povesti de Groaza

Crapaturile de pe perete

Permiteți-mi să vă spun un pic despre mine. În primul rând, eu sunt foarte incomod in preajma oamenilor pe care nu-i conosc. Voi merge la extreme doar pentru sa evit oameni noi, mi se pare intimidant, dar sunt prea dependent de compania celor care ii cunosc.

Deasemenea am cateva temeri destul de iraționale. Podurile fiind printre ele. În special daca sunt si autostrăzi pe ele. Ugh. Gândul ca merg cu 120 kilometri pe oră in timp ce sunt 15 metrii de nimic sub mine ma infoara. Gândul că tot ce ma protejează sa nu cad spre moartea mea intr-o secunda este un obstacol inalt de 4 metrii. Ideea se invarte in capul meu se deformeaza iar in stomacul meu simt o senzatie de gol.

O alta teroare sunt oglinzile.

Spre apararea mea doar în anumite circumstanțe. Mă pot uita la mine în oglindă în timp ce ma spal pe dinți in baie sau daca ma barbieresc, e complet normal. Doar atunci când sunt singur în camera mea și ma uit la oglinda din partea cealalta  simt disconfort.

Am intalnit asta si noaptea trecută. Am crezut că am văzut la marginea privirii mele era ceva și paranoia s-a activat. Atat de intens incat m-am întors pe cealalta parte fata de oglinda. Sentimentul de siguranta m-a inconjurat inca odata si era parca mult mai dulce. Ma simteam singur si am dormit profund.

M-am trezit în dimineața următoare, observand imediat ca ceva nu era in ordine. Toate oglinzile erau sparte, sticlă zdrobita împrăștiata peste tot.

M-am aproiat de pereti concentrandu-ma pe cadrul pe care candva statea oglinda, am observat fisuri pe pereți. Fante de mucegai uscat gri se vedeau in contrast cu peretii din camera mea.

Capul mi se invartea, mintea se contorsiona, iar stomacul s-a dat peste cap. In timp ce stateam langa pat tremurand, in colțul ochilor mei că am vazut ca ceva se miscase prin cioburi și parca voia sa iasa prin perete.