Povesti de Groaza

Nu imi place Emilia

Nu mi-a plăcut nicioadata Emila.

Nu că mi-a făcut vreodată de fapt mie; ea a avea doar că o privire viicleana, de atotstiutoare în ochii ei tot timpul. Și acel ranjet de eu-tu-ceva-urât-despre-tine . Ca si cum ea ar asculta toate secretele tale si oricum le-ar spune tuturor, dacă ea ar putea.

Avea un mod de a aparea când nu iti dadeai seama,de asemenea. Neinvitat. Dar acolo ar fi, rânjind, știind că ea te-a surprins, chiar dacă într-adevăr nu suportai sa fii în jurul ei, mama ar ofta și spune, "Ei bine, face parte familie, nu pot cred că de ce nu place de ea, iar ea nu a făcut nimic rau tie, nu am de gand sa o dau afara, nu fi prostut. "

Așa că am decis să o fac pe Emila plece pentru totdeauna. am mers cu ea în parc, și în timp ce traversam podul peste micul lac de acolo, am împins-o Emila peste balustrada și direct în lacul rece. A fost mai greu decât am crezut, intr-un final am privit ca ea se scufunda sub suprafata.

Ușurat, am mers înapoi acasă, fara Emila totdeauna. Mama mea nici măcar nu a întrebat de ce ea nu era cu mine. Probabil că atunci când m-am dus în camera mea, am gasit-o pe Emilia, așezata pe patul meu, rânjind ca viclean.

Încă umeda de la lac.

Doamne, ajută-mă, am de gând să țip.

Cine a știa păpușile pot înota?