PRIMUL CONTACT CU GORGONIZII
Doamnei Jerry Debree, eroina de la Grong Crossing, îi plăcea să arate bine. Era important pentru Jerry, în întâlnirile lui de afaceri, bineînţeles, dar o făcea de asemenea să se simtă mai încrezătoare şi într-un fel fericită să ştie că machiajul ei era proaspăt, genele într-adevăr bine rimelate, iar fardul puternic îi scotea în evidenţă pomeţii obrajilor, aşa cum spusese fata de la tejghea. Dar începea să fie greu să te simţi proaspătă şi să arăţi bine, câtă vreme acest deşert era din ce în ce mai fierbinţii din ce în ce mai roşu, până când ajunsese să arate, într-adevăr, aproape la fel cum îşi imaginase ea întotdeauna că trebuie să arate Infernul, doar că nu cu atât de mulţi oameni. De fapt, aici nu se afla nici unul.
— Se poate să-l fi depăşit, ce crezi? îndrăzni în cele din urmă, şi nu o miră disperarea pe care o descătuşase, în răspunsul lui:
— Cum naiba să-l fi depăşit, când n-am trecut nici măcar de-un singur afurisit de obiect, cu excepţia afurisitelor alea de tufişuri, de nouăzeci de mile încoace? Doamne, n-ai minte!
Limbajul lui Jerry era un dezastru. Şi uneori asta făcea să-i fie atât de greu să vorbească cu el. Avusese urma minusculă a unui sentiment, intuiţia feminină poate, că oamenii care-i spuseseră cum se ajunge la Grong Crossing îşi bătuseră joc de el, făcând o mică glumă. Vorbise atât de tare, în barul de la hotel, despre cât de dezamăgit fusese de Corroboree, după ce zburase atâta amar de drum, de la Adelaide încoace, ca să-l vadă. Îl tot compara cu dansul indian pe care-l văzuseră la Taos. De fapt, la Taos fusese de-a dreptul plictisit şi fără chef şi trebuiseră să plece pe la mijlocul spectacolului, ca el să bea ceva, aşa că ea nu văzuse niciodată cum apar oamenii cu măştile, dar acum el vorbea despre cum cei din S.U.A. ştiu într-adevăr să pună în scenă un spectacol autohton. Câţiva aborigeni cu ceafa groasă, sărind în cerc, spunea el, nu le puteau oferi turiştilor veniţi din lumea reală subiecte pentru scrisorile către acasă. Australienii ăştia ar trebui să viziteze Disney World, să vadă cum se fac lucrurile adevărate.
Cu asta era şi ea de acord; iubea Disney World. Era singurul lucru din Florida — unde trebuia să locuiască acum, de când Jerry era ACEO,— care-i plăcea mult. Unul dintre australienii de la bar văzuse Disneyland şi era de acord că era uimitor, sau poate că spusese amuzant, dar nu înţelesese ea prea bine cuvântul pe care-l folosise. Părea un om drăguţ. Bruce, aşa spunea că-l cheamă, iar pe prietenul lui tot Bruce îl chema.
— Un nume obişnuit, pe-aici, zisese, el pronunţase "numi", dar se referea la nume, era sigură. Cum Jerry se tot plângea de Corroboree, primul Bruce spuse:
— Ei băieţică, dacă într-adevăr vrei să vezi ceva straşnic, ar trebui să mergi la Grong Crossing, nu-i aşa, Bruce?
La început, celălalt Bruce nu părea să ştie despre ce vorbeşte, asta a trezit intuiţia ei de femeie. Dar, curând, cei doi Bruce discutau în gura mare despre acest loc, Grong Crossing, aflat departe de drumurile obişnuite, "în tufăriş", şi unde ei erau siguri că vor întâlni aborigeni adevăraţi, trăind de-adevăratelea în deşert.
— Lângă Alice Springs, zisese Jerry, atotcunoscător, dar nu era aşa, îl contraziseră ei; plecând de aici era încă şi mai departe, spre vest. Îi indicaseră adresa atât de precis, încât era clar că ştiu despre ce vorbesc.
— Câteva ore de condus, asta-i tot, îi lămurise Bruce, dar vedeţi că cei mai mulţi turişti nu vor să se abată de la calea bătută. Asta e ceva mai în interior.
— Un spectacol-bombă, continuase celălalt Bruce. Corroboree, noaptea.
— Hotelul e mai bun decât magazia asta? întrebase Jerry, iar ei izbucniseră în râs.
