Wild

12. Disparuta

Simteam ...desi dormeam ma simteam treaza.Blocata intre o stare de visare si cea de a fi treaza fara sa imi deschid ochii. Auzeam voci . Intrau si ieseau.Simteam cum ceva rece ma inconjoara . Ceva incerca sa ma inghete si o facea incet , pornind de la picioare . Curand a ajuns la brate si stiam clar ca, daca va ajunge la inima sau la cap aveam sa nu mai exist. As fi incercat sa ma lupt , dar cum daca nu stiam cu ce ? Raceala urca incet , dar sigur . Inca putin si isi atingea tinta. Am incercat , cu toata fiinta mea sa imi imaginez o bariera care sa o opreasca , ceva care sa o tina macar pe loc. Ma simteam neputincioasa. Frica crestea in mine odata cu frigul.Am incercat mai tare sa imi concentrez gandirea pentru a opri inghetul care avea sa puna stapanire pe mine.Auzeam voci pe fundal , insa imi erau neclare. Si atunci am simtit ... nu raceala , ci ceva cald pe pieptul meu . Radia si simteam energia din mine in sfarsit. Simteam cum raceala aceea dispare si cum devin ca un cuptor incins.

Sa imi deschid ochii ? As fi vrut ...dar imi e teama ? De ce ? Nici macar eu nu stiu. Poate imi e frica de ce as putea vedea , de ce ma asteapta cand ma voi ridica ,poate imi e ba chiar frica ca nu ii pot deschide. Imi e asa dor de mama...Imi e teama ca ii voi uita infatisarea , caci acum nu imi amintesc prea mult. Doar momente ,niste ochi verzi si parul facut din flacari. Vreau sa fiu din nou cu ea ! Vreau sa ma plimb cu ea printre trunchiurile copacilor ! Vreau sa fie totul ca atunci ! Vreau inapoi acasa ! Daca as fi putut as fi tipat ! Dar am tinut totul in mine. Obrajii mei mi-i simteam uzi si mi-am dat seama ca plangeam . Am simtit o adiere pe fata mea acum uda de plans. Oare cineva a intrat inauntru sau a pornit sistemul de ventilatie ? Nu auzeam pasi prim camera , dar auzeam fasaind. Acum nu simteam doar o boare , ci vant suflandu-mi printre flacarile propriului par. Locul unde stateam nu mai era la fel de confortabil . Era tare , rece si ud ca si cand as fi adormit pe pamant.

Cu o sfortare mi-am deschis ochii. Nu eram nici pe departe pe un pat intr-o camera , in cladirea aia din munte. Nici macar nu eram aproape de vreun munte. Eram undeva in salbaticia Azriei , in padurile sale ciudate. Copacii din jur erau diferiti.  Unii pareau normali , ca cei de pe Terra , dar erau unii cu scoarta inchisa la culoare , ca a mahonului si aveau drept frunze unele ace ca de argint.

Unii erau rasuciti ca si cand un copil s-ar fi jucat cu plastilina. Erau arbori pitici cu scoarta la fel de inchisa la culoare , care aveau fructe rosii , iar unii aveau trunchiul inalt acoperit cu muschi , iar in varf erau frunze ca niste tepi lati .  Iarba era de un verde palid , ca si cand ar fi fost moarta. Ce era ciudat era ca doar in luminisul in care ma aflam iarba arata astfel. Dupa cum parea in adancimile padurii iarba era la fel de verde ca smaraldul.
Nici nu imi inchipui cum am ajuns aici . Trebuia sa fiu in muntele ala plin de tehnologie cu Will , Mia , Sky si celelalte 500 de suflete ! M-am ridicat incet simtind iarba umeda care imi gadila palmele.

Privind mai bine spre mainile mele am observat ca degetele erau ca si cand m-as fi fript. Dar acum nu ma durea catusi de putin . Parea ca cineva le-a ingrijit. Dar de ce sunt eu in padure ? Atat de repede au renuntat la mine ? Ei m-au abandonat aici ? Dar nu e posibil ? Auzeam voci si acum cateva momente era intr-un pat cald. Stiu asta ! Nu se poate sa fi visat totul . Stiu ca simteam totul in jurul meu. Privind spre cer parea ca fiind dimineata. M-am ridicat in picioare nestiind daca eram capabila sa merg. Oare cate zile am stat asa ? Ce am facut ? Chiar eu m-am adus in starea asta ?

Am reusit sa fac pas dupa pas , bucurandu-ma de fiecare data , ca un om imobilizat caruia i s-a intamplat o minune . Eram amortita. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era sa fiu nevoita sa alerg. Desi ma simteam ca si cand as fi stat nemiscata  de vreun an , mintea mea era in alerta. Unde ma aflam ? Cum am sa ies teafara din asta ?

" Poate doar visezi " , mi-a soptit constiinta . Poate ca totul era doar un vis , dar se simtea asa real ! Simteam caldura care patrundea prin copaci de la Nigius , steaua care incalzea aceasta planeta precum soarele incalzea Pamantul. Atunci am ales pur si simplu sa ma ciupesc.