Ritmul iubirii

Capitolul 1

EVA

— Pleacă, enervantule! mormăi acoperindu-mi ochii cu mâna.

Mă întorc pe cealaltă parte a patului, dorindu-mi să am puteri magice și să fac noaptea să vină înapoi. Să mă îmbăt pentru prima și ultima oară în viața asta nu a fost cea mai bună alegere. Mai ales în acest moment, când îmi simt capul greu și începe să mă doară.

Ușa de la cameră se deschide, făcându-mă să dau cu ochii de menajera slăbuță care se amuză copios de starea mea de mahmureală.

— Cineva a avut o noapte interesantă, spune apropiindu-se de patul meu.

Îmi acopăr fața cu perna și oftez cu putere. Interesant nu e cel mai bun cuvânt ca să descrie noaptea trecută.

Am terminat liceul, am așteptat să văd dacă intru sau nu la facultate ca să nu mai fiu oaia neagră a familiei și să îl dezamăgesc și mai tare pe tata, și aseară am avut parte de câteva revelații. Destul de puternice aș putea spune.

Prietena mea cea mai bună, Audrey, s-a îmbătat atât de tare, încât a început să spună tuturor colegilor noștri că e foarte mândră de ea și de faptul că m-a manipulat patru ani de zile. Pe mine și pe banii mei. Iar idioata nici măcar nu și-a dat seama că am fost lângă ea în tot timpul confesiunii sale. Apoi am văzut cum iubitul meu, Lucas, și-a tras-o cu târfa liceului într-una din camerele casei unde se ținea petrecerea. Minunat mod de a termina o relație, ce pot să spun.

— Tatăl tău te așteaptă la masă.

Oftez cu putere și când îmi scot capul de sub pernă, dau nas în nas cu aspirina de pe tavă și paharul de apă.

— Ești eroina mea, mormăi aruncând pastila în gură.

Matilda îmi zâmbește și îmi face cu ochiul, apoi se apropie de fereastră pentru a da draperiile la o parte. Când lumina puternică invadează camera și durerea mea de cap se amplifică de o mie de ori, înjur zdravăn.

— Mai ai și zile proaste, Mati.

Femeia trecută de a doua tinerețe începe să chicotească și îmi face semn să mă dau jos din pat. Matilda a fost alături de noi mai bine de cincisprezece ani și mereu o să îi fiu recunoscătoare că nu ne-a lăsat în momentele grele. Spre deosebire de anumite persoane. Dar asta e o poveste pentru altă dată.

Înlătur cearșafurile și mă dau jos din pat, clătinându-mă puțin. Trag aer adânc în piept și aștept câteva clipe ca să îmi revin și să nu ajung pe podea precum o clătită răsuflată. Jur că e prima și ultima oară când mai beau. Dar aseară chiar am simțit nevoia, mai ales că încrederea mea a fost trădată de două ori.

Îmi iau o pereche de pantaloni de sport pe mine și un tricou, și înainte să ies din cameră, mă asigur că nu eman niciun miros de alcool. Desigur, tata știe ce am făcut aseară și sunt convinsă că el și Matilda s-au amuzat copios pe seama mea la cafea, dar trebuie să încerc să mă comport ca o domnișoară din înalta societate. Chiar dacă în acest moment îmi e greață de propria mea imagine.

Reușesc să fac doi pași pe hol și să îmi mențin echilibrul în timp ce îmi agăț părul negru și încâlcit într-o coadă de cal, apoi tornada trece pe lângă mine și mă face să cad în fund. Mormăi o înjurătură și mă uit la vinovatul pentru căzătura mea. Fratele meu mai mic, Carson, mă privește cu zâmbetul pe buze din capătul holului, în timp ce se sprijină de trotineta sa.

— Încep să regret că ți-am făcut cadoul ăsta, spun ridicându-mă în picioare.

Piciul se apropie de mine și face o piruetă în jurul meu, iar eu încerc să nu îl urmăresc cu privirea și să amețesc mai tare.