Intalnire Furtunoasa

Bufonul

Zilele astea am incercat sa il evit pe Andre si gasca lui, si se pare ca mi-a reusit, pentru ca nu prea au dat pe la liceu. In schimb, m-am intalnit cu Adina si imi tot arunca priviri ucigaşe.

Astazi am iesit de la scoala cu o ora mai devreme, datorita unui consiliu. Toti elevii se indreptau cu repeziciune spre ieşirea liceului. Eu eram in parcare gata sa ies, dar ma opresc brusc si intr-un mod brutal, datorita unei masini care venea cu o viteza foarte mare spre mine. Aceasta s-a oprit fix in fata mea, la un centimetru sa ma loveasca.

Masina, de un negru ca zmoala, in toata măreţia sa, ma împiedica sa pot merge mai departe in drumul meu. Proprietarul acesteia isi lasa  geamul in jos, iar din interiorul maşinii se vede Dean. Unul dintre prietenii lui Andre.

Dean este un baiat cam de aceeasi varsta si înalţime ca a lui Andre, de 1,80. Acesta are parul negru, dat pe spate. Avea un maieu negru cu imprimeu, destul de decoltat, ce ii lasa la iveala tatuajele. Cel mai vizibil era cel de pe bratul stang, ce ii acoperea toata portiunea de la umar pana deasupra cotului. Avea un ranjet pe fata atat de increzut ca mi se facea rau.

-Hei pisicuto, te duc acasa? Întreaba el.

-Nu mersi, zic eu foarte degajata.

-De ce? E pacat sa iti obosesti picioarele astea frumoase.

-Vai, multumesc ca iti faci griji pentru picioarele mele, dar ma descurc.

-Dar insist!

-Gata! Inceteaza! Nu vin! Spun eu mai iritata.

-Dar de ce?

-Sunt alergica la bufoni, zic mai rautacioasa.

Dupa ce am spus asta am plecat si l-am lasat sa-mi vada mersul si "pucioarele mele frumoase". Acesta a inceput sa strige dupa mine si sa claxoneze, dar l-am ignorat indreptandu-ma spre casa.

Pe drum analizam foarte bine locurile noi. Imi este foarte dor de Londra. Ma intreb de ce oare viata e atat de cruda? In Londra aveam tot ce imi doream: familia, prietenii, acolo aveam tot ce iubeam. Aici ce am? Noi colegi ce se uita la mine ca la felul 14, un Andre ce este mai bipolar ca vremea, o Adina ce ar fi in stare sa ma omoare in orice secunda la cum ma priveste. Dar nu ma pot plânge. Mătuşa mea a hotărat sa ne mutăm aici ca eu sa fiu in siguranta, dar simt ca asta nu e locul meu. Noroc cu Vanessa si Rebbeca, ca ele nu sunt ca ceilalti colegi, cu ele ma pot simti cat de cat in largul meu.

In apropiere de casa am vazut un magazin si am hotărat sa intru inăuntru sa fac cateva cumpăraturi. Ce imi trebuie mie: chips-uri, sucuri, ciocolata si cateva sticsuri. In câteva minute am umplut un cos plin de cumparaturi. Exista o singura problemuta, si aceea este ca (,) coşul era mult prea greu pentru mine, iar cand sa ma indrept spre casa de marcat, coşul aproape mi-a cazut din mâini, dar cand ma asteptam sa aud zgomotul produs de cumpăraturile mele căzând pe  podeaua magazinului, o mana mare isi face aparitia si restabileste echilibrul cosului, astfel salvandu-mi cumpărarurule. Cand ridic capul sa vad cine m-a ajutat am fost surprinsa sa il vad pe Dean cu ranjetul lui specific pe fata.

-Vezi, daca ma lasai pe mine sa te aduc nu se mai intampla asta. Spune el pe un ton increzut.

-Mda, multunesc...

-Pentru nimic păpuşica. Dar dai cumva o petrecere la care nu m-ai invitat?

-Nu, de ce intrebi? Spun eu confuza

-Atunci tu o sa mănânci toate astea? 

-Da. ..

-De una singura?

-Da

-Si unde se aseaza? Ca arăţi ca modelele din reviste.

-Multumesc, comentariul sau m-a facut sa rosesc, iar gestul meu pe el l-a făcur sa isi lărgeasca si mai tare ranjetul de pe fata, aratandu-si dinţii perfect albi si mai mult.

-Bine, hai sa ducem toate astea la casa, spune el referindu-se la cumoaraturile aflate in cos, apoi adauga

-Si apoi sa te ducem si pe tine acasa.

-Poftim?!spun repede eu.

-Sa nu crezi ca o sa-mi scapi si de data asta. Abia daca poti duce toate astea la casa de marcat. Cum te gândesti ca o sa le poti duce pana acasa?

-Pai, nu stiu, dar ma descurc eu, nu am nevoie de ajutorul tau, protestez eu.

-Nt, nt, gata cu comentatul, facem asa cum zic eu si gata, iar in momentul urmator el a început sa faca pasi spre vanzatoare cu coşul meu de cumparaturi. Eu nu am mai protestat, stiind ca nu se va lasa, si imi voi raci gura de pomana.

Dupa ce am platit pentru cumpăraturile mele, Dean si-a luat un pachet de tigari si am pornit spre parcare, unde se afla masina lui.

M-am urcat in masina putin reţinuta, iar el observat asta.

-S-a întămplat ceva? Ma intreaba el

-Emm, nu stiu, avand in vedere ca acum sunt in masina cu cel care mai devreme mai avea putin si ma facea una cu pamantul, tu ce crezi?!

-Aaa, da, scuze pentru aia, nu sa te sperii a fost intentia mea.

-Si care a fost intentia ta, ma rog?

-Voiam doar sa iti atrag putin atentia, doar atat, spune el nonsalant

-Sa-mi atragi atentia? Cum? Vrand sa ma omori? Mi-am ridicat putin vocea

-Ei haide, nu s-ar fii intamplat asta, sunt un şofer foarte bun, si in plus ar fii pacat sa pierdem o reprezentanta din categoria sexului frumos ca tine.

-Ei bine eu nu cred ca esti un şofer atat de bun, am spus asta lasand la o parte ultima parte pe care a spus-o.

Spre norocul meu am ajuns acasa, si nu a trebuit sa mai petrec niciun minut in plus cu bufonul asta, salutandu-l si iesind din masina lui, dar nu inainte ca el sa imi spune ca imi va arata candva talentele lui la condus.

La media este Dean.

Cred ca e cel mai sec capitol al meu de pana acum. De acum in colo o sa fie mai interesant. Va rog sa imi scrieti parerile voastre. Chiar ma bucur cand vad ca ceea ce scriu va place, dar am primit doar cateva comentarii, ce sa inteleg din asta? Ca celorlalti nu va place cartea?