Capitolul 202

1.6K 17 3
                                    


"Opreste-l," Harry geme in timp ce alarma suna in tot dormitorul.

Degetele mele bajbaie sa apuce telefonul si cu o atingere neindemanatica a degetului sunetul se opreste. Imi simt umerii grei in timp ce ma ridic in fund, greutatea deciziilor de astazi ameninta sa ma traga in jos. Decizia universitatii daca sa-l pastreze sau nu pe Harry in scoala. Reactia lui Harry despre Seattle si in final decizia lui Zayn daca sa depuna sau nu plangere impotriva lui Harry.

Nu ma pot decide care din acestea ma ingrozesc cel mai rau. Intre timp aprind becul la baie si imi stropesc fata cu apa rece , am decis ca plangerea e cea mai ingrozitoare. Daca Harry e trimis la inchisoare nu am nicio idee ce voi face, ce va face el. Gandul la singuratate ma face sa-mi fie greata. Cererea lui Zayn de a se intalni cu mine in aceasta dimineata reapare iar mintea imi ameteste de toate posibilitatile pentru care ar putea sa vrea sa vorbeasca cu mine. Sunt convinsa ca are de-a face cu Harry si de acest obstacol cu plangerea dar m-am gandit ca deja am rezolvat aceasta problema , se pare ca m-am inselat.

Inspir si expir in prosopul moale agatat de perete , ar trebui sa-i raspund lui Zayn si cel putin sa vad ce are de spus? Poate el imi poate oferi o explicatie in legatura cu de ce i-a spus lui Tristan ca are de gand sa depuna plangere impotriva lui Harry , sau mai bine de atat de ce mi-a spus ca n-o va face daca planuia s-o faca? Ma simt vinovata sa-i cer asta mai ales considerand daunele pe care Harry i le-a provocat dar imi pasa mai mult ca Harry sa nu intre in probleme decat ca ma simt vinovata fata de Zayn. Gandurile mele ma surprind chiar si acum, ma simt mai rau gandindu-le dar asta e adevarul. Niciodata nu am gandit rational cand a venit vorba de Harry si probabil n-o voi face niciodata.

Mi-am apucat telefonul si ii raspund lui Zayn inainte sa ma pot gandi la urmari, doar incerc sa-l ajut pe Harry. Imi reamintesc asta iar si iar in timp ce-mi termin parul de aranjat si machiajul.

Cand ies afara din dormitor si ma duc in living ,patura este impachetata frumos pe bratul canapelei, inima imi tresare. A plecat? Zgomotul fin al unui dulap din bucatarie deschizandu-se imi ridica inima de pe jos care ma poarta in camera intunecata. Aprind becul si ceva troncane pe pardoseala dura.

"Scuze, am incercat sa fiu cat se poate de silentios," Tatal meu spune in timp ce se grabeste sa recupereze bolul de pe podea.

"Este ok, eram treaza. Puteai sa aprinzi becul. ," Rad in liniste.

"Nu am vrut sa trezesc pe cineva. Doar am incercat sa fac niste cereale, sper ca e ok,"

"Sigur ca este," Am pornit ibricul de cafea si verific ceasul, trebuie sa-l trezesc pe Harry in cincisprezece minute.

"Ce planuri ai pentru azi?" El intreaba cu gura plina de fulgi frosted , favoritii lui Harry.

"Am ore iar Harry are o sedinta cu consiliul de conducere al universitatii."

"Are el? Pentru ce?"

Ar trebui sa-i spun?

"El s-a batut cu cineva in campus."

"Si il vor face sa vorbeasca in fata consiliului? Pe vremea mea , primeai o palma pe incheietura mainii si asta era tot."

"El a distrus mult din proprietatea campusului, proprietate scumpa, si i-a spart nasul baiatului." Eu spun si imi amestec o lingura de zahar in cafea, am nevoie de un plus de energie astazi.

"Dragut, pai si care a fost subiectul bataii?"

"Eu, intr-un fel. A fost ceva construit de-a lungul timpului si la final doar..... a explodat."

Aft 3 (Romana)Donde viven las historias. Descúbrelo ahora