Învățăm ce populație are un oraș. Sună inuman... populație...
Învățăm ca are in jur de 3000000de locuitori. Deci 3000000 de oameni au o locuința. Ceea ce nu învățăm este câți se simt in ea ca acasă.
Pot fi pe o strada, între orele 6:00 si 8:00 am. Majoritatea persoanelor merg alert intr-un loc aparent important, la locul de munca, la scoala. Câți oameni o sa vad in aceste două ore? Probabil 1000, 2000... puțin fata de 3000000, câți sunt in tot orașul. Daca poți sa stai si tu pe o alta strada, mai indepartata, o sa observi alți 1000 de oameni.
Dar poate printre toti, am vazut aceiasi 100 de oameni, oameni care trebuie sa străbată întreg orașul de 3000000 de locuitori pentru a ajunge la munca, pentru a-si asigura viitorul invățând alte orașe de 3000000.
Si iarasi învățăm aproximații. De ce calculam daca nu e sigur? De ce trebuie sa știm la scara mare daca este mai ușor sa stiu câți oameni stau lângă mine, pe același palier? De ce stau si învăț câți oameni sunt in orașul in care stau, daca nu stiu câte apartamente sunt in blocul meu?
Date precise cu aproximari mici, mari. Murim mulți, se nasc multi. Noi murim, ei se nasc. Ei mor, alții trăiesc.
Cine va mai spune "Noapte buna!"? Va mai spune cineva "Noapte buna!"?
Este ăsta un text nonliterar doar pentru ca are multe cifre?
YOU ARE READING
Pe Vremea Când Existam
Short StoryNoi suntem totul, dar nimic. Și nu fiindcă nu avem ceva special, ci doar pentru că totul este nimic, iar nimicul devine totul sub ochii noștri. Fiindcă totul și nimicul sunt relative. Ca și noi. Știai că dacă nu mă vezi, nu mă auzi, nu mă simți și...
